Habacuc sau metafora disperarii ce sfarseste in credinta
6 mai 2013
DELFT, orasul regal cu 600 de monumente istorice
15 mai 2013

În propria-mi singurătate

Ţesut-am vise, gânduri

Cu amintiri reînnodate

Pe răni descinse-n rânduri…

 

Nu voi lăsa dezamăgirea

Nicicând să mă umbrească

Sperând  mereu ca fericirea

Sălaşul să-şi găsească

 

Aş vrea ca-n clipe mii şi mii

Pribegi pe-un mal de mare

În vis sublim la braţ să-mi fii

Călcând peste uitare.

 

Cu fire de nisip în palmă

Un val să ne atingă,

Ce-i alungat din marea calmă,

Durerile să strângă.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *