Stiti ce mi se pare complicat la interactiunile umane? Faptul cã privim cu toþii la acelasi lucru, dar simþim si gândim cu totul diferit.

Fiecare dintre noi simte ºi priveºte realitatea din faþa ochilor prin propriile lentile. Din pãcate, sau din fericire, cu toþii purtãm lentile diferite care ne „deformeazã realitatea”, fie cã realizãm acest lucru conºtient sau nu.

Acest mic detaliu reprezintã de fapt cauza primarã pentru toate conflictele ºi rãzboiele lumii noastre. La nivel micro, rãzboaie mici între soþi, parinþi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, rãzboaiele între state si religii.

Fiecare crede cã lentila lui este „lentila Adevãrului absolut” ºi prin urmare pasiunea ºi îndârjirea de a apãra acest „Adevãr” pânã în pânzele albe duce în final la multã durere, victime ºi scindãri.

Lentila mea personalã se construieºte prin prisma experinþei mele de viaþã, prin prisma întâmplãrilor mele din copilãrie, are la bazã relaþia mea cu pãrintii, relaþia mea cu societatea ºi în final modul cum mã raportez eu la mine însãmi. În acelasi mod, se formeazã ºi lentilele fiecãruia dintre noi, fie cã vrem sã înþelegem acest lucru sau nu.

Din acest motiv, cu toţii suntem diferiţi   la nivel de ambalaj, puzzle si ADN şi aceste diferenţe sunt cele care ne construiesc realitatea din faţa ochilor.

Pornind de la acest lucru, consider cã cel mai important este sã încerci sã fii conºtient de acest mecanism pentru a te putea detaºa de durerea cauzatã de conflictele ºi pãrerile adverse ce ies la ivealã constant în realitatea care ne înconjoarã.

Adevãrul meu este doar realitatea mea ºi nu este absolut sau permanent, reprezintã doar oglindirea a ceea ce sunt aici ºi acum. Intru cu acest „adevãr” în joc si îl izbesc de alte adevãruri ºi logica sufletului îmi spune sã pãstrez lângã mine doar „adevãrurile” care seamãnã cu al meu.

Fãcând acest lucru, au loc câteva consecinþe. O consecinþã ar fi cã zidesc în jurul meu un grup care sã îmi apere „adevãrul”, prind putere si cred cã se meritã sa intru într-un rãzboi cu alte grupuri posesoare de alte „adevãruri”.În final, mor cu credinta de gât, limitatã într-o  sperantã ciudatã, cã poate totuºi am reuºit sã atrag pe cineva pe partea mea de baricadã.

Este tristã aceastã imagine ºi îmi provoacã durere, gândindu-mã cã aºa am acþionat mai toatã viaþa ºi cã aºa acþioneazã majoritatea. Ideea este cã totul se reduce în final la un rãzboi în care cineva trebuie sã câºtige si cineva trebuie sã piardã, sau ca la cearta de cuplu, cineva trebuie sã fie vinovat ºi celãlalt sfânt.

Cum ar fi dacã pentru o clipã, am folosi empatia în adevãratul sens al cuvântului ºi am încerca sã intrãm în pantofii celuilalt de lângã noi. Clar, nu am încapea in pantofii ei pentru cã nu sunt construiti pentru noi, dar mãcar ne-am da seama cã nu are cum sa fie la fel ca la noi, pentru cã lentilele ei sunt de alta culoare, poate mai roz ca ale noastre.

Multã lume spune sã folosim empatia ca sã-l întelegem pe celãlalt, dar nu cred cã ai cum sa întelegi realitatea celuilalt, nestiind ce anume a adus la construcþia ei. Poþi doar înþelege cã este vorba de o altã realitate, nu bunã sau rea, ci doar diferitã de a ta. Eu as merge doar pe empatie, la modul simplu de a întelege cã omul din faþa noastrã are dreptate, dar este o dreptate construitã din factorii specifici vieþii lui si l-aº lãsa cu dreptatea lui, detaºându-mã de durerea de a nu-l putea convinge de dreptatea mea. Degeaba îi explici unui om anumite valori sau idei, dacã filtrul lui nu este încã pregãtit pentru acele lucruri. La un moment dat, viaþa îl va pregãti.

Pânã la urmã nimeni nu are dreptate, fiecare are de fapt o realitate. Aº miza, pe ideea sã-i explic cu rãbdare si dacã mi se oferã posibilitatea, cã sunt mai multe unghiuri ºi perspective pentru un adevãr ºi cã pentru a-l întelege foarte bine, este în regulã ºi decent sã încercãm sã explorãm fiecare laturã a lui. Asta dacã nu vrem sã fim prizonierul unei singure cãrti. Cum spunea ºi profesoara   mea de românã, „cel mai periculos om este cel care a citit o singura carte”- o singura realitate.

Atunci când Trump a fost ales preºedinte, primul instinct a fost sã-i blamezi pe cei care l-au ales pentru cã ei nu întelegeau „adevãrul meu”. Cum sã votezi un om cu atâtea defecte care din perspectiva mea rãspândeºte urã ºi scindare in societatea noastrã?

Apoi, m-am linistit pentru o zi si mi-am propus sã intru în celãlat unghi al adevãrului. Sã încerc sã înteleg si sã analizez ºi cealaltã faþã a aceleiaºi monezi.

A fost dificil pentru cã permanent aveam o voce în cap care spunea cã nu existã argumente pentru cei care l-au ales. Dar, continuând sã îmi deschid cercul ºi sã optez pentru noi si noi surse de informaþie am pãtruns online în celalalt grup, cel pro Trump. Si a fost un ºoc sã vãd cum era în interiorul lui- adicã sã citesc informatiile care circulau acolo. Clar era o altã realitate în comparatie cu cea pe care o aveam eu construitã. Aici lumea îl adorã si îl ridicã în slãvi. Aici circulau doar stiri pozitive despre el. Aici erau oameni care credeau in el si in planul lui magic de a face într-adevar America din nou mãreaþã. Totul mi se pãrea distorsionat si fals. In final, am realizat cã cei care l-au votat chiar cred în adevãrul lor, cã au fãcut cea mai bunã alegere pentru þara lor, deci e ceea ce au ºtiut ei cel mai bine sã facã în acel moment din viaþa lor. Asa cã nu e nimic de învinuit la ei.   Eu personal, cred doar cã „umbra” fiecãruia a prins momentul oportun sã iasã la iveala în anonimatul alegerilor ºi pentru acest lucru, cu toþii, suntem responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat.

Incursiunea ºi în celalatã verticalã a adevãrului, mi-a demonstrat cã Adevãrul   este de fapt realitatea fiecãruia de care simþim nevoia sã ne agãþãm pânã la ultima rãsuflare. Este adevãrul care este pe aceeaºi undã cu vibraþia noastrã sau în aceiaºi notã muzicalã cu cântecul din sufletul nostru.

ªi ca sã avem si „cireasa de pe tort”, Adevãrul pe care-l credem ºi îl invocãm este de regula adevãrul care îl vizualizam si prin urmare este cel care tinde sã se îndeplineascã pentru ca Universul ne ascultã energia gândurilor si a sufletului ºi ne oferã pe tavã credinta pe care alegem sã o slujim.(#efectulPygmalion all over again).

Aºa cã fiþi prezenþi ºi constienþi de adevãrurile ºi credinþele pe care le aruncaþi în joc pentru cã spre bucuria voastrã si nefericirea celorlalþi, se vor îndeplini. Cu cât suntem mai mulþi care aderãm la un adevãr, cu atât efectul este mai puternic. Arunc în joc #iubirea necondiþionatã pentru început, pentru cã este un Adevãr care are doar efecte pozitive asupra tuturor implicati în aceastã realitate..

,