


Una dintre cele mai populare legende este cea care o pune în centrul imaginii pe Baba Dochia. „Ziua Dochiei este pe 1 martie, iar după urmează zilele babei. În legendă, Dochia îşi trimite nora să culeagă iarna fragi, iar Dumnezeu o ajută şi îi dă norei jăratic care, adus acasă, se transformă în fragi. E de constatat că Mărţişorul, ca şi roşul fragilor sau jăraticului pe câmpul alb al zăpezii, aliază cele două culori”, explică Anghelescu.
Astfel, continuând povestea Dochiei, bătrâna crede că venirea norei cu fragi înseamnă că vremea frumoasă a venit mai devreme. Aşa că decide să plece cu oile la munte. Totuşi, decide să poarte nouă cojoace. Numai că, la scurt timp după ce pleacă la drum, se pune ploaia, care îngreunează cojoacele babei. Aceasta decide să le lepede şi rămâne în ie. Alte legende arată că Dochia se dezbracă de cojoace din cauza venirii căldurii. Numai că, imediat după ce renunţă la cojoace, se lasă un ger puternic. Dochia îngheaţă, alături de oile sale. Povestea peripeţiilor Dochiei, ca şi firul alb-roşu, semnifică alternanţa.