Din cuvântul autoarei monografiei
«N-am crezut că este atât de greu să scrii o monografie… Mult mai greu, cred, decât o carte de ficţiune, decât o carte de inteviuri sau de eseuri… Câtă documentare, câtă rigoare şi mai ales câtă responsabilitate implică un asemenea demers!… Lucrez la mongrafia satului meu natal Treznea de câţiva ani şi chiar şi acum, când trebuie să o duc la tipografie, mă îndoiesc că ar fi gata… Poate pentru că e prima monografie a satului şi mă întreb cum să încapă viaţa de secole a unui sat între două coperte?! Iertare cer, aşadar, pentru scăpările mele. Sper să nu fie cazul să-mi cer iertare pentru erori, pentru greşeli…, deşi, în ultimă instanţă, şi acestea-s omeneşti…
Mărturisesc că alături de responsabilitate m-a însoţit în munca mea sentimentul de dragoste faţă de satul meu natal, de oamenii de ieri şi de azi, faţă de familia şi neamul meu, faţă de consătenii în mijlocul cărora trăiesc în prezent, dar şi o stare de tristeţe şi dureroasă neuitare pentru istoria sângeroasă din acel septembrie 1940. Cu tot subiectivismul unui om care nu se poate numi „de ştiinţă”, am încercat să fiu riguroasă, obiectivă şi să cuprind cât mai multe informaţii certe în această monografie.»