În cadrul evenimentului cultural ce are loc la Zalău, miercuri, 22 ianuarie cu ocazia Zilei

Culturii Maghiare, va fi susținută și expoziția tinerilor plasticieni absolvenți ai Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Materialul expoziției este format din suita de lucrări care au luat naștere în sesiunea de creație ce a avut loc anul trecut la Pericei-Vârșolț (pe „frontiera” între cele două hotare), pe proprietatea unuia dintre organizatori.

Artiștii expozanți sunt Bakos István, Bianca Trifan, Csóka Szilárd Zsolt, Fábián Emőke, Farcaş David, Fogarasi Hunor, Hadnagy Kinga, Kutasi Imola, László Lóránd, Makkai Balázs, Péter Félix, Szabó Anna-Mária, Szabó Csongor, Tódór Tamás.

Atrista Szabó Anna-Mária relatează:

„Școala de pomi nu funcționează din 2007, zona a fost cucerită treptat de natură. Pregătirile acestei tabere au făcut necesară intervenția: cosirea ierbii la locul corturilor, curățirea șurii care a devenit ulterior livingul taberei. Aici s-au născut cele mai multe creații. Lipsită de orice sprijin financiar, tabăra a fost autofinanțată de participanți (…).

Membrii colectivului au fost absolvenții și masterii Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca (…) toți artiști profesioniști, def fapt un grup mai restrâns de prieteni. Munca colectivă nu constituia deci un obstacol, fiecare și-a găsit propriul său atelier improvizat ori în mijlocul naturii, ori pe zidurile încă păstrate ale construcțiilor gospodărești.  (…)

Terenul care a constituit baza taberei prezintă, din păcate, probleme, deoarece statul încă mai deține proprietatea acestuia nevrând să-l retrocedeze moștenitorilor de drept în pofida faptului că activitatea pe acesta s-a stins de ani de zile și construcțiile respectiv gospodăria s-au degradat. Însăși înființarea acesteti tabere de creație a avut oarecum scopul restabilirea ordinii, reconstruirea unei locații neglijate, revitalizarea culturii din zonă. În pofida obstacolelor ivite, tabăra va fi susținută și anul viitor, iar în perspectivă printre planurile lui Makkai Balázs figurează și ideea unei tabere internaționale permanente de artă”.

Artistul  și muzeologul Szabó Zoltán Judóka afirmă că „expoziția este un exemplu excelent al spiritualității artistice moderne. A nu se face confuzie cu modernitatea sterilă a celebrităților și a figurilor de modă, ci sperăm, că este chiar exemplul contrar al trendului artistic care fără bani nu ajunge nici măcar să ia aer. Istoria artei enumeră în general două tipuri de modernități, de mentalitate și tipuri de artă, care diferă esențial: una este cea recunoscută oficial, cea prestigioasă și de succes, cea care e bine informată, la zi cu toate și producătoare de bunuri de lux, etc. Exemplul perfect al acesteia este Picasso. În contrasens cu acesta, Georg Jappe, adeptul teoriei contemporane germane a artei, punctează posibila contradirecție folosind termenul RESSOURS sau Arta RESSSOURS (resurse, rezerve), artistul acestei percepții fiind Joseph Beuys. Ce poate fi înțelesul Ressource-ului? Ce poate fi Ressourse? Întoarcerea la tradiția arhaică. Sau în general percepția ecologică. Punctele de legătură ala acelui Genius Locii care se pot implementa în creația artistică. (…) Mulți folosesc termenul de artă, există interese care ar dori să compromită, să desființeze arta, să o introducă în circuitul comerțului, să o plaseze în slujba unor interese banale ca existența ei autonomă să se dizolve. Bineînțeles, altfel gândesc cei cărora arta este într-adevăr o chemare, cei care sunt artiști în adevăratul sens al cuvântului deoarece cred în misiunea utopistică a artei. Acest credo este vizibil și din seriozitatea lucrărilor expuse.”