Plutesc cu păsările-n zbor,

Privesc al gliei scump ogor,

mi-e dor de vremea de-altă dată

când țarina era curată

și nu mânjită de mișei,

vândută pentru câțiva lei.

Privesc apoi românii mei

încovoiați, plini de nevoi,

săraci lipiți, datori vânduți,

ca altă dat’ la ’nalte curți.

Dar să nu rabde Dumnezeu

al nostru jug atât de greu,

să ne-ntărească, să ne-ajute,

să fim din nou popor de frunte,

cum fost-a demult, în vechime,

poporul trac, mândru în lume!

Să căutăm conducător

puternic și cutezător,

să ne ridice din noroi

și să-i distrugă pe ciocoi,

căci mult ne-au umilit golanii,

nemernicii și șarlatanii

ce duc o viață de huzur,

în mediul lor stâmb și obscur.

Astăzi se doarme-n Parlament,

o fi probabil tratament

pentru-a scăpa de oboseala

desfrâului, și plictiseala

a număratului de bani

furați în douășcinci de ani.

Grăbiți-vă, românii mei,

înlăturații pe mișei!

Alegeți, nu după plocoane

zvârlite de prin camioane,

ci numai după competență,

pentru-o mai bună existență,

să ducem iar un trai decent,

muncind mereu în mod fervent!

(Eugenia Enescu-Gavrilescu – 29 iunie a.c.)