Poveste cu îngeri

20 decembrie 2016

Demult, tare demult, Dumnezeu a trimis un înger pe pământ.

Avea de îndeplinit o misiune clară:

să păzească un suflet să nu piară!

Cum greul abia acum începe,

el și-a ales un tânăr cu sufletul cam rece.

Tânărul spunea vorbe de ocară

gândind că, nu din asta o să piară!

Făcea și fapte mult mai grave,

uitând că va veni o noapte.

Dar nu o noapte înstelată,

ci o durere nemăsurată.

Se făcu că intr-un vis,

ingerul i-a vorbit,

Așa cum nu mai el știa,

Duios si cald, si liniștit,

Mangandu-i inima sa.

Ce poate, iubirea, n-o știa.

Cei doi au devenit, apoi,

Două râuri cu șuvoi,

Să curgă neîncetat

Spre inima celor îndurerați si-n însingurati.