La 3 mai 2013 se împlinesc şapte ani de la dispariţia în condiţii neelucidate a graficianului Iulian Duna (născut la 13 aprilie

1979), în zona Seattle, Washington. Licenţiat al Facultăţii de  Arte Frumoase din Cluj Napoca, secţia Grafică, Duna îşi câştigă existenţa la UBISOFT  ROMANIA, o firmă de grafică şi animaţie pentru jocuri computerizate. Talentul, munca şi  pasiunea pe care le dovedeşte în perfecţionarea profesională îi aduc lui Iulică, aşa cum îl  numesc familia şi prietenii, recunoaşterea din partea experţilor în domeniul artelor plastice.  Având pe atunci 26 de ani, Iulian începe în octombrie 2005 o prietenie cu Ana Gabriel,  cetăţean american de origine română. La sfârşitul aceluiaşi an, obţine viza SUA “Business &  Tavel” şi, în prima lună din 2006, soseşte în America, unde locuieşte pentru început două  săptămâni la New York. În februarie, după o vizită de zece zile la Las Vegas, Iulian şi Ana se  stabilesc la Seattle, în casa unor rude ale acesteia, Constantin Adamovici şi Nina Toma, care  le oferă găzduire. Pentru grafician şi iubita lui urmează acum o perioadă destul de  tensionată, cu certuri dese, dar care nu se sfârşesc totuşi cu ruperea relaţiei, ci doar cu  despărţiri temporare, în timpul cărora ea doarme pe la prieteni. “Miercuri dimineaţă i-am  reamintit că nu ne vom vedea seara, dar să vină joi la mine la serviciu, unde se ţinea o  petrecere şi i-am sugerat să se îmbrace adecvat. Mi-a raspuns: “O.K.” Ne-am urat o zi bună  cu un scurt sărut”, declara Ana în 2006.

Ciudata dispariţie

Este ultima dată când Iulică şi prietena sa se mai întâlnesc, pentru că la 3 mai Duna dispare  pe neaşteptate. Familia începe demersurile pentru găsirea lui şi contactează Ambasada  României din Statele Unite, fără a primi vreun răspuns. Tot ce mai reuşesc mama şi sora sa,  rămase în ţară, să afle, este că la 2 mai, Ana şi Iulian au avut din nou o dispută, încheiată  pentru aceasta cu o noapte petrecută singură, la nişte amici din oraş. Dimineaţa, văzând că  bicicleta cu care Iulică se deplasa zilnic nu se mai afla la locul obişnuit, Constantin şi Nina  deduc că plecase la muncă, de aceea temerile şi nedumeririle lor încep să apară abia seara,  când acesta nu mai revine acasă. Faptul este semnalat la poliţia din Seattle, însă răspunsul  primit nu aduce nimănui nici un fel de speranţă, ci doar sporeşte îngrijorarea, pentru că deşi  se afla înscris în baza de date ca persoană dispărută, o anchetă pare imposibil de demarat.  Motivele? Iulian Duna este adult şi a părăsit domiciliul din proprie iniţiativă, ceea ce face ca  presupunerea că nu ar mai dori să ia legătură cu familia să devină plauzibilă.

Schimbare de atitudine

Rămâne inexplicabilă însă această schimbare bruscă de comportament din partea lui Iulică,  dacă ne gândim că de când ajunsese în America scria săptămânal acasă, pe messenger sau  prin e-mail. Mai mult, mama şi sora lui îşi amintesc că atunci când au vorbit ultima dată, el  era oarecum dezamăgit pentru că, deşi se afla de trei luni pe Pământul Făgăduinţei, nu  reuşise să facă rost de un job potrivit.

Anchetă FBI

Povestea graficianului este cunoscută de altfel şi de mass-media, atât din România, cât şi din  Statele Unite ale Americii, pentru că familia a informat postul de televiziune Antena 1,  precum şi o serie de publicaţii, dar şi unele site-uri şi blog-uri, cum ar fi “Romanian Portal”  sau “Pagina Loteriştilor”, cu privire la cele petrecute. Totodată, FBI-ul a demarat o anchetă  în acest sens, a prelevat probe pentru stabilirea ADN-ului şi a audiat persoanele cu care Iulian a intrat în contact în perioada premergătoare dispariţiei, printre care se numără şi Ana  Gabriel.

Ipotezele fostei prietene

Am contactat-o pe fosta prietenă a lui Iulian, care ne-a prezentat propriile ipoteze asupra  celor întâmplate. În opinia ei, este vorba fie de un caz de abandonare, de o decizie proprie  de a întrerupe orice legătură cu familia şi cunoscuţii, însă nu exclude nici posibilitatea unui  accident, a unei depresii sau amnezii ori chiar a sinucideii. Împreună cu un văr de-ai lui Duna  stabilit în Statele Unite, Ana a încercat să angajeze un detectiv particular care să meargă pe  firul evenimentelor, variantă ce a căzut imediat, întrucât onorariul s-a dovedit a fi mult prea  mare pentru bugetul ei sau al familei lui Iulian, mai ales că acesta nu avea cont în bancă,  asigurare socială sau medicală şi nici carduri. Concluzia? Din vara lui 2006 nu s-a mai aflat  nimic. Ana ţine în mod regulat legătura cu mama şi sora prietenului ei dispărut, cărora le  trimite mesaje pline de încurajare.

Cu certitudine, acestea au nevoie de încurajare, pentru că prinse într-un vârtej de  sentimente contradictorii, ce oscilează între frustrare, speranţă, dor, neputinţă, deznădejde  şi indignare faţă de lipsa de implicare a autorităţilor şi ajunse la capătul puterilor, consideră  că nu prea le-a mai rămas mare lucru de făcut. Mai au o singură dorinţă – să apară el, să le  dea un semn de viaţă… sau, în cel mai rău caz, să afle în sfârşit ce i s-a întâmplat, pentru a se  ocupa de “tot ce este creştinesc în vederea pomenirii”. Din păcate, odată cu trecerea  timpului, le este tot mai clar că în afară de Dumnezeu, altcineva nu are cine să le mai vina în  ajutor. Supărarea lor este îndreptată în special împotriva Ambasadei României din Statele  Unite, care, spun ele, “nu se implică absolut deloc”, dar sunt deranjate şi de mersul foarte  greoi al anchetei FBI.

S-au scurs deja şapte ani şi Iulian nu a mai apărut, iar veştile despre el se lasă aşteptate.  Totuşi, în inima mamei şi surorii lui amintirile nu s-au şters, din contră, continuă să fie la fel  de intense ca şi în ziua în care a început coşmarul. Imaginea lui Iulian a rămas şi va rămâne  vie în amintirea lor – un om activ, înconjurat de prieteni, plin de viaţă, sociabil, cu simţul  umorului, având încredere în talentul şi în valoarea lui, un adevărat artist, cum îşi spunea  chiar el, visând să ajungă în America, să lucreze pentru studiourile Disney, să se realizeze în  plan profesional, să răzbească în domeniul graficii computerizate. Dincolo de hotarul  aducerilor aminte, printre lacrimi, amărăciune şi tristete, în mintea lor persistă, nelămurită,  întrebarea: ce s-a întâmplat oare cu Iulian?