Când vorbim despre închinare, suntem tentaţi să ne referim strict la  plecarea în faţa cuiva,  sau

a sta pe genunchi în faţa divinităţii sau a unui  simbol. Închinarea oglindeşte  chintesenţa  sistemului de valori, a identităţii spirituale, existente sau nu,  în vieţile noastre. Ea se poate  vedea dacă este autentică prin alegerile  noastre în viaţă. Şi spun asta  deoarece această  stare de recunoaştere a suveranităţii cuiva ori a  unui lucru care primează în viaţa  noastră  se poate observa prin deciziile noastre.   Cel mai revelator exemplu este cel  al Domnului  Isus. Aflat după patruzeci de zile de post, Satan a venit sa-L  ispitească. Mântuitorul era  flamând şi secătuit de vlagă după zile şi nopţi de  veghe în rugăciune. Cel rău i-a propus  să i  se închine lui că îi va da sub stăpânire toată lumea asta. Ştiţi ce i-a  răspuns Domnul Isus?  Iată ce: „Este scris: Domnului Dumnezeului tău să i  te închini şi numai Lui să-l slujeşti”. Îmi  amintesc de un episod din viaţa mea în care, fiind pe şomaj, chiar după revoluţie, a venit  cineva la mine şi mi-a propus un post de director la firma lui şi contra acestui fapt să am o  legătură “amoroasă” extraconjugală cu el. L-am întrebat dacă este creştin. Mi-a răspuns  imediat că da şi că este însurat. Purta verighetă. Bine, dar a fi creştin înseamnă a-ţi iubi şi  respecta familia şi pe aproapele tău. Nu? Da, dar nu aşa exagerat cum susţineam eu, spunea  el. I-am răspuns că nici să-mi dea triplu salariul pe care mi l-a promis nu accept să fac acest  contract diabolic cu el. Marea mea satisfacţie a fost că nici nu  m-a tentat acestă ofertă. I-am  spus că nu îmi vând sufletul chiar dacă am atâtea nevoi pământeşti de acoperit din punct de  vedere financiar. A plecat foarte ruşinat de lângă mine, deoarece i-am spus că Domnul Isus îl  va pedepsi pentru tentativa lui de a mă corupe şi fapta lui josnică de a profita de necazurile  altuia. Dumnezeu mi-a purtat de grijă şi îmi va purta până la sfârşitul vieţii. Vreau acum să vă  întreb: ştiţi cât a costat mântuirea sufletelor noastre? Viaţa Fiului Lui Dumnezeu. Merită să  încalci legile şi poruncile lui Dumnezeu ? NU! Din păcate, însă, mulţi se duc cu valul acesta al  modei de a te “adapta” la modernitatea care înseamnă pentru ei desfrâu şi batjocorirea  vieţii altuia. Credeţi că Dumnezeu nu vede? BA DA! El nu va sta nepăsător faţă de sufletele  celor care îl caută din tot sufletul pe El. Dumnezeu binecuvântează puţinul şi dă izbândă în  viaţă şi bucurie! Atunci când El este cea mai mare valoare a ta.   Închinarea este, aşadar,  cumulul valorilor şi al priorităţilor alese. Domnul Isus spune în predica sa de pe munte la  Matei capitolul cinci, că, acolo unde este comoara noastră este şi inima noastră. Ce faceţi în  momente de criză? Acceptaţi oferta diavolului de a vă trăda semenul ori a-i face rău altuia,  sau de a renunţa la stima de sine pentru o recompensă deşartă, pierzându-vă sufletul pentru  veşnicie? Merită? Merită să te umpli de mândrie şi de îngâmfare atunci când ai bani? NU!  Ştiţi de ce? Aici totul e vremelnic şi goană după vânt, după un calcul obiectiv. A-ţi da  închinarea unui stăpân mincinos şi înşelător care îţi promite o viaţă mai uşoară aici în  schimbul vieţii tale veşnice, e o greşeală ireparabilă! Luaţi exemplul Domnului Isus.  Împotriviţi-vă tari în credinţă ofertelor care vreau să vă tragă în jos, care vor să vă facă să  renunţaţi la cinste, omenie dreptate şi adevăr! Ar fi cazul să ne analizăm fiecare, oare, cui ne  închinăm şi cui îi slujim? Predaţi-vă cu totul lui Dumnezeu! El va lucra pentru noi care  credem în El şi acceptăm să fim buni, modeşti plini de dragoste până la sfărşit!  Închinarea  mai înseamnă şi un lucru care te stăpâneşte, care te domină. Ceva ce iubeşti prea mult.  Împărăţia lui Dumnezeu este o dimenisune în care toată închinarea, primordialitatea şi iubirea trebuie dată Lui. Şi asta pentru că dacă nu e aşa, atunci nu îl slujeşti. Şi nu se poate  sluji la doi stăpâni. Ori lui “Dumnezeu ori lui mamona” Din păcate sexualitatea, poziţia  socială  şi dorinţa de înavuţire sunt motivele pentru care mulţi părăsesc învăţăturile  sănătoase şi se închină celui rău. Pentru că diavolul se foloseşte mereu de nevoile oamenilor  şi încearcă să îi deruteze, pentru a-i lua şansa rasei umane de a fi mântuită prin jertfa  Domnului Isus.   De aceea, Biblia spune că toate încercările sunt menite să ne edificăm  credinţa în Dumnezeu, deoarece “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce se  încred în El şi sunt chemaţi după planul Său” de mântuire. Dumnezeu ne va da o iubire  necondiţionată, o viaţă echilibrată, puterea Duhului Sfânt în necazuri, pace, mulţumire şi  odihnă în sufletele noastre, tiltlu de copii ai Lui şi o bogăţie “nestricăcioasă” care nu e  supusă efemerităţii, dacă ne închinăm Lui cu viaţa noastră, faptele noastre şi cu tot ceea ce  suntem noi, fiind curăţiţi de osânda păcatelor prin jertfa Domnului Isus de pe Calvar.   Mă  rog ca toţi să gustăm din fericirea vieţii veşnice încă de aici de pe pământ şi să avem în faţă  întotdeauna viaţa Domnului nostru Isus Hristos şi să călcăm mereu pe urmele Lui. Doamne  ajută! Doamne dă izbândă!

Cluj Napoca, 4 martie 2014