Primăria Municipiului Zalău, Casa Municipală de Cultură Zalău, artistul ceramist Daniel Leș, Asociația Drumul Crucii în colaborare

cu   Asociația Bărbaților Creștini, Asociația Servus și Asociația Viață și Culoare – Baia Mare vă invită în Săptămâna Mare la un marș ce comemorează drumul spre Golgota și crucificarea Mântuitorului nostru. Acest marș va avea loc în 5 orașe din România. Denumit sugestiv  Drumul Crucii  – Cu moartea pe moarte călcând,   evenimentul a ajuns în acest an la ediţia a treisprezecea.

Marşul este o reprezentare dramatică a  Drumului Crucii,  parcurs de Domnul Iisus Hristos înainte de moartea Lui. Dramatizarea este realizată de un grup de credincioşi din mai multe confesiuni religioase, în încercarea de a demonstra că în creştinism nu sunt graniţe. Personajele istorice – Iisus Hristos, soldaţii romani, Pilat din Pont, Baraba, Maria – mama lui Iisus, mironosiţele şi alte personaje, vor purta costume de epocă.

Drumul Crucii  se va desfășura anul acesta după următorul program:

Zalău               – Luni,   10 Aprilie

Oradea            – Marți,  11 aprilie

Timișoara       – Miercuri,  12 aprilie

Lugoj               – Joi,  13 aprilie

Brașov            – Vineri,  14 aprilie

La Zalău, acest spectacol va începe la ora 17­ 30, pe platoul Casei Municipale de Cultură Zalău. Procesiunea va continua pe B-dul Mihai Viteazu, iar răstignirea va avea loc în P-ța 1 Decembrie 1918 (platoul de marmură din fața Prefecturii Județului Sălaj).

Artistul ceramist Daniel Leș declară că “În 2017 aniversam 12 ani de la prima reprezentație a Drumului Crucii în Săptămâna Patimilor. În preajma Sărbătorilor de Paşti (acum 16 ani) eram la Bucureşti la o expoziţie de ceramică. Cu cât se apropiau sărbătorile, se accelera ritmul alergării cumpărătorilor. Oferte de tot felul îţi furau ochii. M-am oprit o clipă şi gândul care mi-a venit a fost dacă asta e tot ce facem noi când vin Paştele. Cum Lugojoare atunci dispuşi să ne oprim câteva clipe, să medităm la esenţa Sărbătorilor Pascale? Cum ar fi posibil să aducem în realitate această istorie, pe care cu toţii o cunoaştem, dar care în ultima vreme este tot mai diluată?

Ca răspuns am fost inspirat cu/de o imagine, pe care o vedeam foarte clar în mintea mea: se contura puternic imaginea lui Iisus ducându-Şi crucea, înconjurat de soldaţi pe străzile asfaltate. Pentru moment am văzut o frântură din agonia Lui transpusă în zilele noastre. Am fost provocat atunci să fac tot ce pot, pentru ca această aducere aminte renască în zilele noastre, în memoria omului modern.

Primul pas l-am făcut în anul 2005, când împreună cu un grup de prieteni am pus în scenă pe străzile Băii Mari, evenimentele care au precedat moartea lui Iisus Hristos pe cruce. Am văzut atunci că oamenii chiar se opresc din alergarea lor câteva minute, pentru a onora ceea ce Domnul Iisus a făcut pentru noi toţi.

Sigur că noi nu eram decât o reflectare palidă a ceea ce a suferit Iisus, dar cu fiecare an, prin continuitate, prin idei noi care completează şirul evenimentelor, prin creşterea numărului de actori amatori implicaţi, prin caracterul interconfesional, prin sprijinul autorităţilor, prin atenţia pe care ne-o acordă presa, deci prin harul Celui de Sus, ne apropiem de ţelul de a aduce în contemporan într-un mod cât mai accesibil,  istoria morţii  Fiului lui Dumnezeu pe cruce.

În anii care au urmat, credincioşi din alte oraşe ne-au chemat cu mare drag să organizăm şi pe străzile lor  Drumul Crucii. Deşi suntem limitaţi de distanţa dintre oraşe şi de faptul că o astfel de acţiune poate fi relevantă numai în Săptămâna Patimilor.

Cred că această dramatizare este importantă din două perspective: pentru comunitate creează cadrul pentru sărbătorirea învierii Domnului Iisus Hristos, iar pentru fiecare dintre noi poate fi premisa înţelegerii scopului lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum reiese din Evanghelia după Ioan capitolul 3, versetul 16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică.”. Aceasta este o declaraţie pe care nu putem să o luăm decât foarte personal şi eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte atât de mult, încât toată vina mea, greşelile, păcatele mele le-a pus asupra Singurului care le putea purta şi achita. 100% om si 100% Dumnezeu, Iisus Hristos. El era singurul în stare să plătească în locul meu. Şi asta mă aduce în faţa întrebării: ce fac eu în legătură cu acest sacrificiu? Mă întorc la ale mele, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Sau Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul pe care mi-l face rezolvând chiar El conflictul între mine şi Dumnezeu şi mă identific cu jertfa lui Iisus Hristos la cruce, pentru ca păcatele mele să fie efectiv iertate, să ştiu că eu personal m-am împăcat cu Dumnezeu, să fiu acceptat de Tatăl ca frate mai mic al lui Iisus, să am nădejdea vieţii veşnice?”