Sfânta Mãnãstire Vãratec rãmâne una dintre multele ,,tinde ale raiului”, cum frumos denumea Pãrintele Teofil Pãrãian mãnãstirea.

Frumuseþea ºi sacralitatea locului a atras de-a lungul timpului, spre vieþuire ºi contemplare, cãrturari ºi oameni de culturã.

Vorbind despre Mănăstirea Văratec, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, a găsit la Văratic: ,,… ceea ce au numit un topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt.” Aici veneau personalităţi ale vremii, pentru a se îmbogăţi sufleteşte la şezători şi audiţii muzicale, sau pentru a se destinde în mirificul peisaj din jurul Mănăstirii, primind acea blândă lumină a harului ceresc. Văratecul fiind descris în numeroase opere literare ale autorilor români care au poposit pe aceste locuri.

Mănăstirea Văratec a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru mulţi scriitori, precum: Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu şi mulţi alţii. În volumul ,,Oameni şi locuri” apărut în anul 1908, Mihail Sadoveanu scria despre aceste locuri: ,,grădiniţi de trandafiri le împresoară; şi e o grijă aşa de migăloasă în toate, parcă ar fi o întrecere necontinuată… Sunetul clopotului se împrăştie dulce la sfârşitul liniştit al zilei.”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea: „rodirea luminoasă a credinţei în istoria şi cultura unui popor se vede în virtuţile statornice ale poporului, adesea personalizate în luptători eroi, în cărturari înţelepţi, în artişti inspiraţi şi mai ales în sfinţii martiri, mărturisitori, cuvioşi, ierarhi şi voievozi“.

La noi, cultura îşi are începuturile în tinda bisericii, prin înţelepciunea şi osteneala nenumăraţilor slujitori ai Bisericii şi a oamenilor de cultură, pătrunşi de credinţa noastră ortodoxă. În istoria culturii româneşti, au ostenit cu râvnă, vrednică de pomenire, un şir lung de clerici luminaţi, iubitori de ţară, ctitori de limbă, de cultură şi unitate românească. Şi în acest spirit, un teolog consemna: „Biserica Ortodoxă a reprezentat în cadrul statului cea mai importantă şi venerabilă instituţie culturală, a cultivat limba naţională, a creat o întreagă literatură, a avut arta sa, a întemeiat instituţii de o mare utilitate socială şi naţională, a constituit o adevărată şcoală pentru popor, l-a educat, i-a modelat sufletul, i-a insuflat o pietate specifică…“

Important şi demn de menţionat este şi faptul că în acest proces de evoluţie şi creaţie culturală şi spirituală a existat continuitate chiar şi în vremuri de restrişte pentru poporul român. Piloni ai credinţei şi ai culturii s-au înălţat permanent luminând cugetul şi simţirea românilor, care s-au hrănit şi se hrănesc cu aroma florilor nemuritoare ale ortodoxiei.

O cultură de calitate nu se face cu ochii în jos, către pământ. O cultură bună, aşa cum afirma marele mitropolit cărturar Antonie Plămădeală, se face cu ochii către cer şi printr-o întoarcere către noi înşine. Aşa a procedat şi doamna Emilia Ţuţuianu, psiholog și editor, în dorinţa sa de a crea ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic”- un proiect gândit minuțios și realizat cu destule sacrificii – un vis devenit acum realitate.

În urmã cu doi ani, Emilia ºi-a propus sã realizeze proiectul cultural legat de mãnãstirea Vãratec, dorind sã evidenþieze valoarea culturalã ºi spiritualã a locului. Un proiect ambiþios care adunã sub cupola credinþei, personalitãþile care au trecut pe la Vãratec ºi au consemnat în operele lor frumuseþea, duioºia ºi taina locului.

Inimoasa Emilia Þuþuianu, psiholog, editor, director fondator al Editurii Muºatinia,   membru fondator al primei reviste culturale apãrute la Roman, a revistei on-line, Melidonium,   ºi-a împlinit visul.

Pentru omul de cultură Emilia Ţuţuianu, Văratecul reprezintă ,,poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu”. Pentru a spune acest lucru, mai întâi trebuie să simţi astfel în eul interior, să-l descoperi pe Dumnezeul din tine. Doar împreună, poţi face alţi paşi pe drumul creaţiei,  spirituale, culturale, artistice. Prin har divin apare inspiraţia pentru a identifica metode şi căi de concretizare a gândurilor. În acest sens, se trezea în mintea şi sufletul Emiliei Ţuţuianu o dorinţă arzătoare de a lăsa generaţiilor viitoare un loc de întâlnire prin iubire şi creaţie.

Eminescu spunea că ,,Biserica a creat limba literară, a sfinţit-o, a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat.”

Biserica Ortodoxã Românã a încurajat acest proiect ºi cum Dumnezeu este mereu de partea celor care ,,zidesc” pentru eternitate, s-a gãsit ºi un investitor pentru demararea lucrãrilor. În anul 2016 au început lucrãrile la ,,Centrul Cultural Spiritual Vãratic”.

O clãdire impunãtoare, aproape de Sfânta Mãnãstire, construitã în spiritul locului. La demisol, descoperim Salonul Safta Brâncoveanu – un muzeu etnografic, care prezintã obiecte tradiționale din zonã; la parter se aflã un Salon literar –  dedicat celor care au iubit Vãratecul ºi au creat aici, celor care ºi-au purtat paºii ºi ºi-au plecat genunchii, în faþa icoanelor, personalitãþi de prim rang ale lumii literare precum: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaº, Garabet Ibrãileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Mihai Eminescu ºi Veronica Micle, Emil Gârleanu, Ion Alexandru, George Lesnea, Cornelia Pillat, Grigore Ilisei, Constantin Ciopraga, Valeria Sadoveanu, ªtefania Velisar Teodoreanu, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Bartolomeu Anania, George Bãlãiþã, Fãnuº Bãileºteanu, Gheorghe Brãtianu ºi mulți alþii care au lãsat posteritãții mãrturii literare, despre locuri, oameni ºi întâmplãri. Mansarda muzeului  adãpostește Biblioteca Mihai Eminescu – unde cei dornici de studiu și lecturã pot consulta un vast material de arhivã. Tot la mansardã  este organizat un Salon de Artã, care poate prezenta expoziții de picturã.

Priveliștea oferitã de la balconul mansardei ne poartã într-un periplu de imagini,  de la biserica Sf. Ioan – unde se aflã mormântul poetei Veronica Micle – pânã la Cetatea Neamțului, peste Codrii de aramã și Pãdurea  de argint, prezente în versurile eminesciene.

Bineînþeles, ca orice lucrare în folosul iubitorilor de Hristos ºi de culturã, în timpul lucrãrilor au apãrut ºi dificultãți create de spirite meschine. Nu le-a fost uºor iniþiatorilor, Emiliei Þuþuianu ºi soþului ei, Dorin Dospinescu, fiindcã apãruserã oportuniºtii, oameni fãrã puterea de a înþelege menirea acestui proiect, izvorât din dragoste și dãruire, interesaþi doar de imagine sau pentru a-ºi însuºi din realizãri, dificultãți cu cei care câºtigaserã licitaþia, cu meºterii indolenþi ºi prea hrãpãreþi, interesați doar de umplerea buzunarelor…

Cu ispite ºi piedici de tot felul, Emilia Þuþuianu nu a avut parte de liniºte în toatã aceastã perioadã. O jertfã și dãruire pentru un ideal pe altarul culturii, cu preþul nopþilor  nedormite, a bolii ºi a luptei cu forþele obscure…

Cu ajutorul Celui Preaînalt, ,,Centrul Cultural Spiritual Vãratic”, iatã, s-a finalizat!

Totul are însã un preþ! Nu conteazã cã acel domn investitor, venit tocmai din Anglia, a crezut în visul Emiliei, dar noi, cum ºtim sã apreciem ºi sã mulþumim acestor oameni care au realizat ceva nu pentru ei, ci pentru generaþiile care vor veni?

Curând va avea loc inaugurarea ,,Centrul Cultural Spiritual Vãratic” unde sper ca oficialitãþile sã-și dea mâna, pentru a sãrbãtori evenimentul pe mãsura importanței edificiului și a efortului depus de cei care ºi-au pus sãnãtatea, liniºtea, timpul, ºi nu în ultimul rând rezervele financiare, pentru construirea unei instituþii de spiritualitate ºi culturã pe pãmânt sfânt românesc ºi pentru sufletul fiecãrui pelerin sau turist ce-și va purta paºii pe aceste meleaguri moldave.

Un act de culturã, uneori este ca o rugãciune, când este fãcut cu sufletul. Pentru doamna Emilia Þuþuianu, este și un dar la ceas aniversar, peste câteva zile fiind data de naºtere a domniei sale, încununând ani de dãruire și muncã pentru comunitate.

Prieteni, scriitori din þarã ºi diaspora, vom fi alãturi de Emilia și vom urmãri acest moment important, fiind cu toți interesaþi a ne reîntâlni într-un loc binecuvântat.

Felicitãri ctitorului pentru generozitatea sa, felicitãri celor care nu au precupeþit nici un efort pentru ridicarea ,,Centrului Cultural Spiritual Vãratic”, într-o adevãratã epopee  a iubirii și dãruirii de sine, lãcaș care va intra în circuitul cultural și spiritual național, sperând, ca peste ani, sã nu-ºi schimbe destinaþia…

Pãrintele Nicolae Steinhardt de la Rohia încheie într-un document mai puþin cunoscut, privind opera lui Caragiale, într-o manierã incontestabilã: ,,În scoica aceasta, a unei comedii aprige ºi ostile, lumea româneascã poate strãbate veacurile în tot mãreþul ei farmec, prevestind de aici, de pe pãmânt, din iureºul unor întâmplãri mundane, paradisul, a cãrui nostalgie nu ne va cruþa niciodatã”.

Personal, doresc să-i urez de pe acum distinsei Doamne Emilia Țuțuianu, felicitări și urări de bine cu sănătate cu ocazia zilei de naștere. Ziua de 12 iulie, o zi însemnată printre cei care prețuiesc truda domniei sale.

Întru Mulți Ani fericiți !