Am fost onorați să contribuim la decernarea titlului de cetățean de onoare al comunei Creaca din județul Sălaj Domnului profesor Ion Taloș. Am fost onorați, de asemenea, pentru că am citit textul scris de prof. Taloș special pentru acest eveniment duminică la Creaca.

18 august 2024

Mult stimate domnule primar Ioan Eugen Terec, mult stimată doamnă viceprimar Anca Mirela Rus, stimați membri ai Consiliului Local al Comunei Creaca, prin acordarea titlului de cetățean de onoare al comunei Creaca mi-ați făcut o mare bucurie. Vă mulțumesc din toată inima. Acest titlul se adaugă celui de cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, acordat în anul 2014.

Fac parte din generația tinerilor care, în ianuarie 1945, au luat calea școlilor românești din Ardealul de Nord, deschise chiar atunci, după un refugiu de patru ani. Dorința părinților mei a fost să devin învățător, dacă s-ar putea chiar în comuna noastră, motiv pentru care m-au înscris la școala normală de băieți din Cluj, pe care am absolvit-o în 1952. Spre bucuria lor am fost învățător câteva săptămâni la școala elementară din Jibou, după care am fost avansat profesor suplinitor de limba și literatura română în Creaca (1952/1953). Am parcurs, un an întreg, pe jos, distanța din mijlocul Prodăneștilor până la școala din Jibou sau până la cea din Creaca și îmi amintesc cu deosebită bucurie de săteni, de colegii profesori, ca și de elevii din ambele școli. A fost o perioadă scurtă, dar foarte frumoasă a vieții și activității mele.

La absolvirea Facultății de Filologie din Cluj, în 1957, am fost numit cercetător stagiar la Institutul de Lingvistică al Academiei și, după numai o lună de la angajare, am făcut primele mele cercetări de teren în satul natal, unde am obținut un succes răsunător, descoperind corinda zâdarilor, necunoscută în literatura de specialitate românească. În anii următori mi-am extins cercetările la Borza, Ciglean, Creaca, Lupoaia, Jac, și în întreaga Vale a Agrijului, până la Buciumi și Huta, iar la începutul anilor 1970 am realizat o cercetare de anvergură, la care a participat întregul institut clujean de etnografie și folclor, pe care, între timp, îl conduceam, în zona Meseș-Plopiș, la Șeredei, Cizer, Pria, Horoatu Crasnei, Sâg și în alte localități. Materialul folcloric cules de echipa mea în răstimpuri, pe o durată de cinci ani, e inedit și se află la Institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române, din Cluj-Napoca, dar sunt sigur că va veni vremea când va fi publicat și se va vedea, odată mai mult, ce viață culturală bogată se desfășura în satele sălăjene din acei ani și vor fi cunoscuți oameni ai locului, care nu mai sunt, dar textele înregistrate de la ei vor face ca amintirea lor să rămână pentru totdeauna.

Studiile de specialitate apreciază că descoperirea în Prodănești, chiar la părinții mei, Ilca și Gavril, a variantelor ardelene ale renumitei balade despre zidirea mănăstirii de la Curtea de Argeș, e meritul meu, dar eu consider că un merit și mai mare revine oamenilor din Sălaj, care au păstrat în conștiința lor, de la strămoșii cine știe cărei generații, o asemenea comoară culturală – o nouă cloșcă cu puii de aur, se apreciază uneori -, care se alătură argumentelor lingvistice, istorice, arheologice, doveditoare ale statorniciei noastre aici, la limesul roman.

Onoarea pe care mi-o faceți arată că plaiurile mele natale nu m-au uitat, chiar dacă o îndelungată perioadă am lipsit de acasă, colindând nenumărate țări europene, precum și zone din Statele Unite și din Africa. Da, am lipsit, dar am dus cu mine pretutindeni imaginea comunei în care m-am născut, a județului Sălaj și, bineînțeles, a României, a celei de după Al Doilea Război Mondial și a celei de după anul 1989. Mari oameni de știință, poeți, filozofi, colegi de seama mea ori cele 20 de serii de studenți care mi-au fost încredințate la Universitatea din Köln, au cunoscut, prin mine, frumusețea și valorile plaiurilor mele natale, ale căror nume au fost consemnate în acte oficiale, în lucrări științifice sau au fost comunicate prin viu grai celor cu care am venit în contact. Peste tot am fost primit cu interes, nu numai pentru persoana mea, ci și pentru locurile originii mele. Lor le închin nu numai opera mea în totalitate, ci și onoarea pe care mi-o acordă astăzi Primăria Comunei Creaca, la propunerea Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

ION TALOȘ

http://www.culturasalaj.ro