Cea dintai mare sarbatoare din cununa Sfintilor de peste an este sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, praznuita la 8 septembrie. Se si cuvenea, de altfel, sa intalnim sfintenia Maicii Domnului din cele dintai zile ale anului nou bisericesc, Maica Domnului fiind sfintenia omeneasca cea mai inalta, cunoscuta si cinstita in Biserica.
O slavim si o cinstim aceasta zi a nasterii Maicii luminii si a bucuriei, asa cum vestea Arhanghelului, sau a Elisabetei a facut-o, dar mai ales cum a marturisit-o femeia din popor adresandu-se Mantuitorului: "Ferice de pantecele care te-a purtat! …" (Luca 11, 27). S-a nascut Maica milei, a milostivirii, si a izbavirii neamului omenesc.
       Sfintele Evanghelii nu au prea multe referiri despre nasterea si viata Sfintei Fecioare. Din scrierile apocrife si din traditie, aflam ca Ioachim si Ana, originari din Nazaretul Galileii, ajunsi la varsta inaintata, se rugau neincetat, cu inima sfasiata, la Dumnezeu pentru a avea si ei un copil. Dumnezeu le-a ascultat dorinta si Ana a nascut-o pe Maria, viitoarea Sfânta Fecioara Maria, care a fost aleasa de Dumnezeu sa fie Cea care va purta în pântece si va naste pe Mântuitorul lumii, cum se proorocise: "Iata Fecioara va lua în pântece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14).
       Drept multumire, Sfintii Ioachim si Ana isi inchina odrasla lor lui Dumnezeu si o duc la Templu – Intrarea în Biserica a Maicii Domnului, 21 Noiembrie – pentru a vietui in cinste si neprihanire.