E cerul dus pe gânduri printre întinderea de ape,
Iar noi, locuitorii lumii noi, petrecem pe la agape
Bat năpraznic vânturi, norii iau culori de humă…
Morții noștri încă se roagă; le aud, parcă, ruga postumă :
Scapă-ne, pre noi, o Doamne de ciumă !

E totul, totul, în mișcare și tremură orice suflare…
Din când în când și tot mai des, se face înștiințare:
Pe grupe și pe vârste și profesii, de la Irod cutumă,
Ieșiți la vaxinat, cine nu ascultă, va fi vai de a sa mumă!
Îngenunchez și mă rog – Scapă-ne, Doamne de ciumă !

Sunt vremurile tulburi, noroadele tremur’ de frică;
Ai lor nevolnici cârmaci n-au vreo putere, cât de mică;
Se fac vaccinuri, combinații de-organe și de curcumă,
Avortoni și cimpanzei, țesuturi vii și-atomi de gumă…
O rugă știu și o strig: Scapă-mă Doamne de ciumă!!!

În cetățile noastre umblă molima călare – e-aproape cutumă !
Vitejii se poartă cu mască ; noi ceilalți formăm doar o sumă. (!)
E viața mai grea ; și-n tot ce se-aude nimic nu-i de glumă…
Din noaptea de gânduri, din starea noastră de degerată legumă,
În anul în care intrat-am livizi, ne scapă, o Doamne de ciumă !

02.01.2022 – Ambrozie Afumățeanul
       5140 Sombreffe – Belgia