Ioan F. Pop, Solilocvii inutile, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2019, volum apărut cu sprijinul

Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

Ioan F. Pop s-a născut în 4 ianuarie 1959, în Valcău de Sus, Judeţul Sălaj. Şcoala primară în satul Fizeş, comuna Sîg, acelaşi judeţ. Liceul de Filologie-Istorie din Oradea. Este licenţiat în Teologie-Istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Master în cadrul aceleiaşi universităţi. Doctor în filozofie al Universităţii „Babeş-Bolyai”. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010 (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică); Marginalii la o absenţă, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2014 (cogitaţiuni, eseuri – Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); poeme abandonate în cuvinte, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018. Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Mare parte din textele cuprinse în acest volum au apărut, într-o rubrică lunară, sub același titlu de Solilocvii inutile, în revista „Caiete Silvane”, începând din ianuarie 2017, autorul fiind un vechi colaborator al revistei.