Arta de a răzbi în viaţă călcând pe cadavre – Varianta pastorului Daniel Chiu E cunoscut faptul că unii invidizi mărunţi, dornici de publicitate, pentru a ieşi din anonimat,
se erijează în „critici” ai unor mari personalităţi, sperând ca prin aceasta să treacă şi ei
drept „oameni puternici” în ochii opiniei publice.

Un exemplu relevant în acest sens, este „epistola” lui Daniel Chiu din „Oraşul Vântului”,
prin care acesta îl atacă într-un mod suburban pe Prof. Dr. Iosif Ţon, în speranţa că va deveni
celebru peste noapte. Deşi nu merită să-i acordăm atenţie, am decis să explicăm câteva
lucruri, nu pentru el (ştim că e tare la cerbice şi nu pricepe) cât pentru cei care şi-au pierdut
vremea să-i citească elucubraţiile.

Omul este mântuit prin credinţă; şi asta dacă este dovedită prin faptele lui. Nu vă impun
părerea mea, dar o afirm şi vom vedea în cer cine are dreptate. Atitudinea lui Chiu în spaţiul
public se rezumă la a vorbi despre sine, a se evidenţia pe sine şi realizările personale. Luaţi
aminte: Gal 5:13” Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie
o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.” Gal 5:14”
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi.” Gal 5:15 ”Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi
nimiciţi unii de alţii.” Gal 5:16” Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii
pământeşti.”

Vocabularul lui Chiu ascunde făţărnicie şi ipocrizie. A înfiinţat o şcoală la Chicago şi s-a
străduit să o facă bine cotată, ca să atragă lumea la religia dumnealui. Bineînţeles, şcolile
sunt scumpe în SUA şi aduc un profit consistent celor care le iniţiază. Susţine că a discutat
cu numeroşi preoţi ortodocşi şi că aceştia spun că omul trebuie să facă şi fapte bune ca să fie
mântuit. Apoi, au venit la Chicago câteva grupuri de studenţi din România, de la teologia
ortodoxă, iar dl Chiu, amabil, i-a ajutat dezinteresat. Daniel Chiu le-a spus: „Nu e interesant?
Voi care spuneţi că mântuirea e prin fapte, nu aveţi fapte (credincioşii voştri nu le au), iar
noi care susţinem că mântuirea e doar prin credinţă, nu prin fapte, avem fapte? […] Noi
(baptiştii) susţinem că faptele sunt meritul Domnului, că e lucrarea Lui în noi”. De ce le-a tot
repetat formula magică: „Noi avem faptele, dar nu ne lăudăm cu ele pentru că nu e meritul
nostru”? Într-un fel voalat, Chiu le-a spus, studenţilor: „Noi avem fapte (vă anunţăm pe toţi
să ştiţi cât de buni suntem), dar suntem şi modeşti, adică nu ne lăudam cu ele”. Acest limbaj
de lemn, alambicat şi îmbrăcat în ambalaje religioase, atrage atenţia asupra faptelor lui Chiu,
cu care nu se laudă în mod făţiş, dar le vâră sub nasul tuturor într-o formă mascată. Este o
dovadă clară de ipocrizie, mai ales că se laudă mereu că doctrina lor este diferită de a altor
biserici (catolice şi ortodoxe), care se bazează pe faptele lor şi pe ajutorul lui Dumnezeu.
Baptiştii fundamentalişti susţin că au fapte, dar nu se bazează pe ele, în schimb le spun tuturor
despre existenţa acestor fapte. Mi se pare complet aiurea să-i anunţi pe toţi că ai fapte, iar apoi
să adaugi că nu te lauzi cu ele. Atunci taci şi ţine-le pentru tine!

Cu asemenea calităţi extremiste, atacul lui Daniel Chiu la adresa lui Iosif Ţon nu mai miră pe
nimeni, ci este de-a dreptul hilar! Nici nu mă mir că Iosif Ţon n-a catadiscsit să-i răspundă
acestui ipocrit impertinent. Ce s-ar întâmpla dacă liderii altor religii ar proceda la fel? S-ar
instala în scaune lideri paranoici, care ar călca în picioare toate legile bunului simţ şi ar urla
în gura mare că religia lor este cea mai curată şi adevărată, iar toate celelalte sunt false? În

virtutea acestor autoîncurajări, ar ataca apoi pe toată lumea?
Daca m-aş coborî la nivelul lui Chiu şi aş spune la fel despre religia mea, că este cea mai
bună şi curată, ar urma să-l provoc la duel, iar cel mai tare să câştige. Şi uite aşa ne întoarcem
în Evul Mediu, la războaiele religioase şi la haos. Aşa cred şi arabii despre religia lor şi de
aceea îşi îndeamnă credincioşii la jihad.

În concluzie, Daniel Chiu şi ultra-conservatorii lui sunt un pericol social, instigând la ură
şi discriminare pe criterii religioase. Sunteţi exact ca fariseii de pe vremea lui Isus, faceţi
totul de ochii lumii. Prin atitudinea şi declaraţiile dvs., încălcaţi flagrant articolele 1 şi 2 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:
Articolul 1 “Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt
înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul
fraternităţii.”
Articolul 2 ” Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în
prezenta Declaraţie fără niciun fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex,
limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere,
naştere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nicio deosebire după
statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie
că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte
limitări a suveranităţii.”

Ca urmare, daca ai o învăţătură diferită şi ţi-ai făcut un obicei din a-ţi expune învăţătura
pomenind în fiecare predică despre „erezia ortodocşilor” sau „o altă erezie a religiei
ortodoxe”, atunci nu te mira că vin ortodocşii peste tine să-ţi închidă gura. Culmea tupeului
este că după toate acestea, baptiştii fundamentalişti s-au dus şi au plâns la autorităţile
americane să le dea azil politic şi protecţie pentru că sunt persecutaţi de ortodocşi. În care
Biblie aţi citit, domnule Chiu, că este bine să scoateţi pe tapet trecutul unui om, în mod
tendenţios? De ce v-aţi trezit fix acum să-l ponegriţi pe Iosif Ţon, dacă sunteţi creştin şi
luptaţi pentru adevăr? De ce apar aceste dezvăluiri fix acum? De ce nu spuneţi peste tot pe
Internet ceea ce ştiţi şi despre alţi lideri baptişti? Dumneavoastră sunteţi imaculat ?

Daniel Chiu se crede un reper de moralitate, dar ca un paranoic veritabil, se erijează
în singurul creştin adevărat de pe planetă şi este în realitate un ipocrit. Analizând
comportamentul lui în biserică, Chiu utilizează frecvent ipocrizia mascată în ambalaje
religioase. Chiu şi şleahta lui îşi îmbracă laudele în formule teologice magice, pe care le bagă
pe gât credincioşilor.

În lumea aceasta există mai multe denominaţii creştine. Toate au aceeaşi bază, dar şi
diferenţe. În viziunea strâmtă a lui Chiu, toţi cei care nu sunt baptişti fundamentalişti sunt
eretici. Ce procent reprezintă ereticii, catalogaţi drept proroci ai lui Baal? Aceştia, la rândul
lor, ar putea să spună că Daniel Chiu este proroc al lui Baal. Deci fiecare ar încerca să-ţi
impună religia cu forţa. Cine are dreptate? Cu certitudine Dumnezeu, căci El deţine dreptatea,
adevărul şi viaţa.

Dacă Chiu şi-a pus obloanele şi nu poate să vadă şi să înţeleagă decât atât cât ştie el, nu
înseamnă că tot restul lumii zace în întuneric. Este o stupiditate să susţii că tu ai ajuns la
adevărul absolut. E adevărat că dacă-L cunoşti pe Dumnezeu primeşti lumină, dar în acelaşi
timp, revelaţia vine progresiv şi aceasta este limitată. Limbajul religios al lui Chiu creează
fanatici şi despoţi şi aduce prejudicii celorlalţi credincioşi, instigând la ură şi lipsă de respect
faţă de ceilalţi lideri creştini. Vrea să intre într-un dialog deschis şi să arate că religia lui e cea

mai veridică? Să o facă într-un mod civilizat, cu argumente, nu impunând cu forţa. Unde e
îngăduinţa cu ceilalţi care au alte opinii? Şi ei citesc Biblia dar au o altă înţelegere. Lui Chiu i-
ar conveni ca alţii să-l atace pentru că-l consideră îngust, limitat sau eretic? Chiu este infuzat
cu religie, dar nu dovedeşte că-L are pe Dumnezeu.

Orice diferenţă de opinie faţă de părerile lui Chiu, sunt pentru el o „altă Evanghelie” sau „un
Hristos diferit”. Ce-a învăţat Chiu în America? Aici este ţara toleranţei, a multiculturalităţii
şi a libertăţii de opinie, iar atitudinea lui Chiu este 100% totalitară. E tendenţios ce face el
şi dacă toţi creştinii ar face la fel, nu ar mai exista toleranţă religioasă. Dacă suntem atât de
intoleranţi cu alţi creştini, ce relaţii interumane putem dezvolta cu islamiştii sau cu buddhiştii?

Ca urmare, comportamentul sălbatic al pastorului baptist Daniel Chiu ar trebui sancţionat
de către comunitatea românească din SUA. Ce părere ar avea americanii despre afirmaţiile
şi comportamentul lui Daniel Chiu, după ce ei au dovedit compasiune şi toleranţă când l-au
primit în ţara lor ? Oare e legal în SUA, liderul democraţiei (care include şi libertate religoasă)
şi ţara în care trăiesc atât Daniel Chiu cât şi Iosif Ţon, să se arunce atât venin pe motive
religioase, aşa cum procedează pastorul Chiu?

Mii de baptişti au venit din România în SUA invocând motive de persecuţie religioasă.
Tocmai aceşti oameni, care s-au refugiat aici pentru motive de persecuţie religioasă, inclusiv
stigmatizarea publică (în era comunistă erau numiţi „sectanţi”, „eretici”, „pocăiţi” şi altele),
devin la fel de batjocoritori cu cei care nu sunt fideli crezului baptist şi se îndreaptă spre
alte denominaţiuni creştine. Cei care vor să fie fideli Scripturii ar trebui până la urmă să se
ferească de baptişti. În Psalmul 1, Biblia spune să nu te aşezi pe scaunul celui batjocoritor.

În lumea aceasta sunt milioane de predicatori, care predică o teologie diferită de-a baptiştilor,
nu este doar Iosif Ţon. Ce-ar trebui să facă baptiştii cu aceştia? Să-i considere pe
toţi „eretici”, „profeţi mincinoşi”, „rătăciţi” şi să-i aducă cu forţa la baptişti? Orice teolog care
îşi schimbă puţin doctrina, este catalogat “controversat” de către baptiştii fundamentalişti.
Desigur, este controversat în cercurile baptiste extremiste, dar nu înseamnă că persoanele
respective nu deţin adevărul.

Liderii baptişti se ocupă cu intimidarea celor care au intenţia de a-şi schimba religia baptistă,
iar aceste practici ne dau dimensiunea dezastrului. Daca baptiştii ar fi majoritari, ne-am putea
aştepta ca ei să nu dea drepturi celorlalţi credincioşi, care au o religie diferită de a lor.

Daniel Chiu a susţinut o lungă pledoarie extremistă împotriva lui Iosif Ţon, dar a omis să ne
spună esenţialul – ce înseamnă „libertate religioasă” pentru Daniel Chiu?