poem dedicat unei prietene dragi, Mariana Gurza

șoapta suflă

pe îngândurata mare

zbor sub vânt trecător

pe țărmuri în zare

singuratic, un pescăruș

rătăcit între gânduri

căile sufletului

deschid orizonturi

spre alte zboruri

tu, pescăruș peste ape

planezi ușor

aterizezi încet-încet

pe aripi de timp

destinul tău e cuvântul și zborul

scrii,

pe nisipul sufletului

cu o pană albă de dor

despre valuri, despre oameni

despre lume, despre toate

vise multe, adunate

sub pleoape, ascundeai dureri, tristeți

e noapte

se aprinde un gând

în palme,

un fulg de visare

cântare, visare

aluneci ușor peste ape

privirea se înfășoară în gânduri

val și alt val

prelung peste pleoape

un dans amețitor

atât de pur, de alb

aripi întinse spre zare

visare, chemare

în suflet se deschide o mare

tu, pescăruș peste ape

cu aripi întinse spre cer

plutești peste lume, în versuri

croite de tine, în nopți adânci de visare

versuri duioase, gingașe

tu, pescăruș în zbor peste ape

te-am întâlnit demult, îți amintești

pe lacul acela, la margine de mare

plecai spre alte zări, eu mai croiam o mare

te-am strigat atunci, întâia dată

și m-ai privit mirată

suflet curat, pluteai peste ape

în larg

între cer și mare

ascundeai în suflet o taină

aveai aripi de foc

privirea frângea zarea

valurile au tăcut un pic

ascultând al tău glas, ascultând chemarea

tu, pescăruș peste ape

mângâiai amurgul cu gândul

tu, stea peste ape

cântă valul

un tainic cântec al mării

ușor mângâi depărtarea

pe masă, coala, zgâriată de gânduri

și o pană, albă pană

tu ai plecat în zbor

destinul tău e zborul

să zbori, să zbori

pe aripile luminii

către alte zări

tu, poetă a sufletului

peste mări, peste zări, peste toate

———————————–

Viorel Birtu Pîrăianu

Constanța

2 0ctombrie 2017