Unei vorbărețe

E ştiut că vorba multă

Cu fapta bună nu se-mpacă.

Apreciez femeia adultă,

Care ştie când să tacă!

Unui prim-ministru

A vorbit fără rafinament

Și prea multe și-a permis…

La astfel de raționament,

Președintele l-a… demis!

Unui palavragiu

A vorbit frumos, cu multe date

Şi nu s-a-ncurcat defel.

S-a râs, însă, pe săturate…

Nu de vorbe, ci de el!

Altui prim-ministru

Se zvonește-n țara-ntreagă,

Că i-ar lipsi o… „doagă”,

Dar el, pe românește,

E întreg, mintea-i… lipsește!

Unui demnitar corupt

Destinul va fi cu el dur,

Chiar dacă-i atotştiutor,

Când unul din gaşcă, sperjur,

Devine… denunţător!

Unor cântăreți de manele

După cum dau, permanent,

Din picioare, mâini și gură,

N-ar avea temperament.

Mai degrabă… temperatură!

Unui membru de partid

La moţiune gândeşte bizar,

Nepoliticos chiar,

Ştiind care-i mersul:

Interesul poartă fesul!

Unor membri UDMR

Prin orice mijloace, doresc

Să strice tot ce-i românesc…

Visuri și deșarte vedenii:

ROMÂNIA va dăinui milenii!

Unui politician

La orice adunare,

Vorbeşte mult şi-i demn

De a sa cuvântare…

Dar, limba e de lemn!

Unor guvernanți

Unora cu multă raţiune,

Când dau de un bucluc,

Li se-ntâmplă o „minune”:

Cad în nesimţiri, buluc!

Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR,

Publicist, Șimleu Silvaniei