Acţiunea de deshumare a lui Ionac Aurel, executat de Securitate în noaptea de 21/22 august 1950

Dosarul a fost întocmit în baza sesizării Direcţiei Generale Anticorupţie
3 iunie 2010
Intr-o saptamana 5 accidente de circulaţie grave soldate cu 6 răniţi grav şi 3 răniţi uşor
4 iunie 2010

Acţiunea de deshumare a lui Ionac Aurel, executat de Securitate în noaptea de 21/22 august 1950

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) este un proiect dezvoltat în cadrul Fundaţiei Societatea Civilă. CICCR are drept scop derularea acelor

 

 

acţiuni care vor duce la identificarea actelor de încălcare a drepturilor omului în România comunistă, dinamizarea politicilor instituţionale în ceea ce priveşte condamnarea reală a abuzurilor şi crimelor săvârşite în numele regimului comunist din România, desfăşurarea unor investigaţii de natură să furnizeze instituţiilor abilitate şi publicului larg date privind crimele şi abuzurile săvârşite de acest regim, sprijinirea oricăror iniţiative legislative, a procedurilor judiciare şi a cercetărilor ştiinţifice de natură să ducă la condamnarea penală şi morală a acestor crime şi abuzuri.

Unul din obiectivele importante ale investigaţiilor noastre este acela de căutare şi identificare a locurilor unde au fost înhumate victimele Securităţii comuniste, mai ales acelea care, fără a fi judecate, au fost ucise prin mijloace violente, de obicei prin împuşcare. Depistarea acestor morminte este urmată, în majoritatea cazurilor cercetate, de operaţiunile de deshumare a persoanelor ucise, osemintele acestora fiind apoi redate rudelor şi urmaşilor victimelor pentru reînhumarea lor creştinească. Aceste crime sunt aflate iar apoi victimele identificate în urma cercetărilor noastre de arhivă şi teren, precum şi pe baza mărturiilor orale ale unor persoane, contemporane cu evenimentele în cauză. De asemenea, locurile unde se află îngropate astfel de persoane sunt identificate după căutări şi cercetări efective în teren, locaţiile respective aflându-se de cele mai multe ori în locuri izolate şi uneori greu accesibile. 

În baza unei solicitări primite de către CICCR din partea lui Szervaczius Elena şi Szervaczius Laszlo, fiica şi nepotul lui Ionac Aurel, au fost demarate procedurile legale de deshumare a acestuia. Victima a fost ucisă de către cadre operative de la Securitatea din Dej.

Ionac Aurel s-a născut la 26 ianuarie 1907 în comuna Gâlgău (pe Someş), judeţul Sălaj, părinţii săi fiind Gavril şi Ana. A urmat Şcoala primară de şapte clase în satul natal, în perioada anilor 1913–1920. La 1 februarie 1927 a intrat în armată ca voluntar pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu. În august 1928 a fost trimis la Şcoala de Subofiţeri de Infanterie de la Braşov. După absolvirea acestei şcoli a fost înaintat la gradul de sergent major şi repartizat la Regimentul 81 Infanterie din Dej. A urmat cariera militară, fiind în serviciu activ până în anul 1947 când a fost trecut forţat în rezervă şi apoi pensionat. La trecerea în rezervă a avut gradul de putonier major şef. În timpul celui de-al doilea Război Mondial fost trimis pe front cu Regimentul 34 Infanterie din Constanţa, având stagii de participare în campania din URSS dar şi în campaniile din Ardeal, Ungaria şi Cehoslovacia. Pentru fapte de arme săvârşite în timpul războiului a fost recompensat cu mai multe medalii şi ordine militare.

Ionac Aurel s-a căsătorit la 30 ianuarie 1931 cu Lar Eugenia, născută în Gâlgău la 5 ianuarie 1913. În urma căsătoriei au rezultat doi copii, o fată, Elena, care trăieşte, şi un băiat, Gavril, care în prezent este decedat. După ce a fost scos din armată, Ionac Aurel a lucrat ca achizitor la o întreprindere de exploatare forestieră.  

Instaurarea regimului comunist a creat nemulţumiri şi revolte în toate straturile societăţii româneşti, acestea ducând la diferite forme de opoziţie din partea multor cetăţeni. Ionac Aurel şi-a manifestat şi el permanent opoziţia faţă de noua orânduire în cadrul comunităţii locale, intrând astfel în atenţia şi supravegherea organelor de securitate. După unele informaţii, el devenise incomod şi pentru unele personaje aflate în serviciul Securităţii din oraşul Dej, în special pentru maiorul Nicolae Briceag, şeful de atunci al Serviciului Securităţii Poporului pentru fostul judeţ Someş. Din dispoziţia personală a acestuia, Ionac Aurel a fost ridicat de acasă în ziua de 21 august 1950, fiind executat în cursul nopţii, prin împuşcare, la marginea localităţii Gâlgău. Din informaţiile pe care le deţinem, se pare că crima a fost înfăptuită de către securistul Vieru Constantin, alături de care s-au aflat şi Dobondi Ludovic şi Tomşa Augustin. Crima a fost săvârşită cu premeditare, la ordin, fără să existe vreo sentinţă judecătorească de condamnare în privinţa victimei.

Cadavrul a fost îngropat în dimineaţa zilei de 22 august, sau, după unele surse, în ziua următoare, de către trei localnici din Gâlgău – Bobos Carol, Suian Ioan şi Ionac Alexandru – care au fost luaţi cu forţa de acasă pentru a face acest lucru. Groapa de înhumare a fost făcută la marginea localităţii Gâlgău, în imediata apropiere a locului crimei. Bobos Carol şi Suian Ioan, la cererea soţiei victimei, au dat fiecare, în anul 1993, câte o declaraţie autentificată în care relatează despre împrejurările în care a fost îngropat cadavrul lui Ionac Aurel.

Certifificatul de deces pentru Ionac Aurel a fost eliberat abia în anul 1968, în urma unei cereri pe care văduva Ionac Eugenia a trimis-o Procuraturii Generale a R.S.R., care a aprobat înregistrarea decesului. Acesta a fost consemnat în Registrul Stării Civile de la Primăria Gâlgău în data de 12 aprilie 1968, la poziţia nr. 9, data morţii fiind 22 august 1950. Certificatul de deces a fost eliberat la 23 aprilie 1968 de Consiliul Popular al comunei Gâlgău.

CICCR, la cererea rudelor şi urmaşilor defunctului, organizează în data de 8 iunie 2010 acţiunea de deshumare a osemintelor lui Ionac Aurel. Operaţiunea va fi executată de o echipă specializată în astfel de acţiuni, coordonată de către domnul dr. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, implicarea acestuia fiind solicitată oficial instituţiei muzeale clujene de către urmaşii defunctului.

Persoanele care sprijină astăzi activitatea CIICCR pentru căutarea, descoperirea şi deshumarea victimelor regimului comunist, precum şi pentru identificarea celor care au săvârşit omoruri, sunt oameni care deocamdată prestează o muncă de voluntariat. O parte din aceste persoane au făcut parte din colectivul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, unde se ocupau exclusiv de problematica crimelor fostei Securităţi comuniste. Odată cu schimbările instituţionale intervenite în ultima perioadă de timp la acest institut, din comandă politică, aceste investigaţii, mai mult decât speciale şi cu multiple implicaţii, au fost stopate iar personalul de specialitate implicat în cercetare a fost îndepărtat din cadrul instituţiei.

În teren, operaţiunile de deshumare vor începe marţi, 8 iunie, în jurul orei 10.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *