O tanara care ar fi trebuit in acest an sa devina mamica, a scris aceste randuri pe pagina sa de socializare, va las pe voi sa

va dati cu parerea: „Am tot stat si m-am tot gandit ce sa fac…sa scriu sau nu…m-am hotarat sa scriu, incercand sa schimb ceva in tara asta, mai exact in judetul Salaj…dupa postarea de zilele trecute am primit nenumarate mesaje de genul „ce s-a intamplat?” … sa va povestesc putin si voua ce s-a intamplat…in 9.01.2014 am plecat la urgenta la spitalul judetean Zalau, cu simptome de enterocolita, prima destinatie, ginecologul (pt cine nu stie eram insarcinata, 18 saptamani implinite), astept pe holurile spitalului, ca sa mi se spuna in cele din urma ca medicul care era de garda este plecat la cabinetul privat ca no..avea programari acolo, plec la cabinetul dansului unde mi se face o ecografie si imi zice ca bebele este ok, perfect dezvoltat, sarcina bine fixata, dar trebuie sa tratez enterocolita…ma trimite la infectioase, ajung la spitalul vechi (unde e sectia de infectioase) si ma interneaza cu diagnosticul „gastro-enterocolita”…a doua zi vine medicul la care eram (CUCUIAN TEODORA) ma consulta fugitiv si pleca…apoi vine o asisenta cu tratamentul, intreb ce primesc injectabil (fiindca nu mi sa spus pana atunci), imi zice „ampicilina si cortizon” (in mintea mea apare semnul intrebarii…pt ce e cortizonul?) o intreb pe asistenta daca e ok pentru sarcina si primesc un raspuns arogant „cortizonul e cel mai inofensiv medicament de pe piata”, tac si nu mai zic nimic…apoi vine cu 2 perfuzii, intreb daca e glucoza, ser… raspunsul e „si, si” …dupa a doua perfuzie incep niste contractii puternice, le anunt pe asistente si le intreb din nou ce perfuzie a fost, mi se raspunde ca a fost „glucoza cu calciu” (am ramas masca, cum calciu..ce treaba avea calciul cu enterocolita, stiam ca nu e ok in sarcina, ca poate provoca travaliul) …la contra-vizita ii zic dr CUCUIAN TEODORA, ca am contractii mari si nu e ok si ca bebele misca mai putin ca in alte zile si ca banuiesc ca e de la calciu, mi se raspunde ironic „sunt impresii de ale tale, nu e de la calciu” , si pleaca…sambata a mai miscat bebele de 3-4 ori dimineata si atat, toata sambata am anuntat asistentele ca bebele nu misca si ca vreau un control ginecologic dar nu primeam decat raspunsuri de genul „cat vrei sa tot miste?” „noi nu putem face nimic…”si mi se inchidea usa de la sala de tratamente in nas… intr-un final duminica pe la 9 plec la ginecologie, unde imi zice doctorul de grada, „cum sa iti dea perfuzie cu calciu si cortizon? de la astea copilul nu mai misca , inima inca ii bate, sa speram ca isi revine, dar o sa fie ca la inceput”, ma intorc pe infectioase, martea ma externeaza…luni si marti copilul a miscat foarte putin si foarte incet, dar de miercuri dimineata nu l-am mai simtit…vineri fug din nou la urgenta sa vad ce e (ma gandeam ca e ca la inceput, ca nu misca cateva zile dar nu eram linistita), la urgenta alt baraj…”doamna, asta nu e urgenta, ce-i daca nu misca copilul”, in cele din urma dupa 3 ore de asteptare pe hol (nu era nimeni inaintea mea) ma primeste dr. Morariu si imi zice foarte vag „fatul nu are activitate de cord” am simtit ca o sa cada cerul peste mine, imi adun puterile si intreb „e mort?” la care vine raspunsul ironic, arogant, indiferent „mergi la sibiu si rezolvati problema, sa te consulte medicul la care ai fost cu sarcina sa iti spuna el” (aveam de gand sa nasc la Sibiu, cu doctorul cu care l-am nascut si pe Damian) si pleaca din cabinet…numai Dumnezeu stie cum am rezistat weekend-ul acela…am ajuns luni dimineata la Sibiu, unde mi s-a confirmat de 3 ginecologi ca fatul e mort…cauza „contractiile puternice de dupa perfuzia cu calciu datorita carora bebele a intrat in soc si nu si-a mai revenit”…rezultatul necropsiei arata clar ca bebele, fetita (a fost fetita) era bine dezvoltata, fara malformatii…placenta era bine fixata pe uter…asa ca NU AM PIERDUT SARCINA, FETITA MI-A FOST OMORATA!!!…stiu ca o sa fiu critica de foarte multi pentru ca am scris aici ce mi s-a intamplat, nu imi e usor, nu fac pe victima, vreau doar sa incerc sa ii ajut pe altii sa nu mai treaca prin ce am trecut eu, atat imi doresc ! „