Însoţindu-ne încă din zorii umanităţii, drogul continuă să fascineze, să suscite interes, să reclame contramăsuri, dar să şi pună întrebări cărora nu li s-a răspuns deocamdată mulţumitor.”
Una dintre cele mai importante noţiuni în ceea ce priveşte drogul, este însăşi definirea conceptului.
Din punct de vedere etimologic, drog, este un cuvânt de origine olandeză droog.

O primă definiţie a drogului, ce se regăseşte şi în Dicţionarul Explicativ Român este: drogul reprezintă acea substanţă de origine vegetală, animală sau minerală, care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant”.

Lato sensu, drogul a fost definit de către Jenică Drăgan ca fiind orice substanţăutilizată în terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al cărei efect este câteodată, incert şi nociv pentru organismul uman”. Totuşi această definiţie este mult prea vagă, generalizând medicamentele.
Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanţa utilizată de medicină şi a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea dependenţă fizică şi/sau psihică ori tulburări grave ale activităţii mentale, percepţiei, comportamentului, cunoştinţei.
Sensul clasic al termenului este considerat a fi (definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii), acea substanţă care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcţii ale acestuia”.

În conformitate cu unele recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, substanţele sau clasele de substanţe psihoactive (drogurile) care produc asemenea modificări şi generează dependenţa, sunt următoarele: acoolul, opiaceele, derivatele cannabisului, sedativele şi hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solvenţii volatili, alte substanţe psihoactive şi substanţe din diferite clase, utilizate în asociere.

Potrivit documentelor internaţionale, prin drog se înţelege stupefiantele supuse controlului internaţional, prin Convenţia Unică privind Stupefiantele, din 1961 (tablourile I şi II)” şi substanţele psihotrope al căror control internaţional este prevăzut de Convenţia privind Substanţele Psihotrope, încheiată în anul 1971 (tablourile I, II, III şi IV)”.
Psihotrope sunt considerate toate substanţele de origine naturală (vegetală, animală ori minerală) sau de sinteză, susceptibile să modifice într-un mod oarecare activitatea psihicului şi comportamentului uman. Ele acţionează direct asupra sistemului nervos central, influenţând inegal selectiv sau global, atât funcţiile psihice instinctive cât şi procesele mintale şi emoţionale.”
În fabricarea anumitor droguri sunr folosite unele substanţe chimice, denumite precursori, ce sunt prevăzute în Tabelul IV din Legea nr. 143/ 2000. Precursorii sunt substanţe chimice folosite în fabricarea ilicită a drogurilor, sărurile acestora precum ţi amestecurile ce conţina astfel de substanţe” . Regimul juridic al acestor substanţe este reglementat de Legea nr. 300/ 2002.
Un aspect foarte important al conceptelor, în materia traficului şi consumului de droguri, îl reprezintă argoul. Această atenţie acordată în ultimul timp argoului se justifică pe deplin prin intensitatea cu care toxicomanii de pretutindeni recurg la criptarea activităţilor prohibite ori blamabile”.