Recenta sǎltare și bǎgare la rǎcoare a lui Sorin Oprescu, primarul dȃmbovițean, pȃrȃt și la propriu și la figurat, m-a pus pe gȃnduri.

Bine cǎ gȃndurile mele nu-s de bine și nici a bunǎ, asta este cusurul meu, ȋn vreme ce noptatecul lǎtrǎu se ancoreazǎ ȋn continuare pe doi piloni cu mult mai lungi și ascuțiți și trainici decȃt voroava mea cu sau fǎrǎ tȃlc și umor, ori sarcasm; sau, noa, fondament.

– Voturile care pe Dȃmbovița se dau, mai grele și mai rele și mai parșive decȃt cele din toatǎ țara par ! Și, coanele Oprescu – opriți-l, bre, din hoție, de puteți ! – poartǎ-n cȃrcǎ, mai de nu și ȋn bisturiu, iscǎlitura și ștampila și prostia acelora dintre noi care ȋn falnica și ȋnfloritoarea noastrǎ capitalǎ viețuiesc și trudesc, ori se fudulesc.

– Tataia Oprescu nu este numai emanația milionarǎ a voturilor voastre, vedetele Sudului cu « Escu » mereu ȋn coadǎ – oare nu vi l-ați putea muta pe « escu » ȋn frunte, la ȋnceput de propoziție, adica ?! – ci, fostul chirurg vestit și, ȋmi pare cǎ și travestit ȋn erou de serviciu la ciordit, poartǎ ȋn fibra lui de neodac hȃrșit și tezaurul culturii gintei latine, fǎcutǎ ghemotoc și legatǎ cu fundițǎ, scobitǎ cu cearcǎne la ochi și numitǎ ad-hoc și balcanic și o leacǎ romàny-turcit « mișto » !

Ȋi știți deviza, nu mǎ ȋndoiesc ; și nici nu preget sǎ v-o reamintesc : « Bǎǎǎ, ǎsta ori ȋi prost, ori ȋi…prost !(?) »

Și așa este, pentru cǎ mereu așa a fost ! O voarvǎ din satul meu, de codri ȋnconjurat, de bǎtrȃni rostitǎ, de strǎbuni pe care nu i-am uitat, ne spune cǎ aceea ce cȃntǎ cucul prima datǎ este ȋntotdeauna adevǎrat.

………………………………………………………………………

Nu mi-a fost dat sǎ fiu dȃmbovițean, nu m-am impregnat cu miros de tȃrgoveț al Micului Paris, nu mi-a cheșunat pe vreun fotoliu de congresman,nici sprȃncene și nas și obraz nu aveam, dar l-am privit și auzit cu uimire pe edilul dȃmbovițean ȋncǎ de pe vremea cȃnd mai se lǎuda și cu bisturiul, nu numai cu mita și bacșișul și cu birul. L-am admirat pentru lǎtratul lui vȃrtos și eram sigur cǎ ne ȋntrece toate babele din toate satele cȃte oi fi cutreierat de cȃnd mǎ știu. Și, tare mi-aș fi dorit sǎ-l vǎz la o gȃlceavǎ cu Udrea, Gorghiu, Vasilica, Grapini, Anghel(ina), Ecaterina și cu florǎresele ȋn Cișmigiu. Ar ține, sigur, piept la toate, le-ar ȋntrece chiar și ar ajunge iar primar.

Dar, ce tot vorovesc eu aici ? Ca, doar el, șeriful de noapte și de zi, gargaragiul neȋntrecut și nesǎțios și cu buzunarul ȋncǎ neumplut, de este nevoit ’’sǎ ia euro la pachet cu ȋmprumut’’, el este ȋncǎ pe cai mari ; a tras la beciul domnesc, doar ca sa se rǎcoreascǎ dupǎ lunga varǎ fierbinte… Si, noa, dupǎ ultima patǎ care i s-a pus pe cei care « fac coadǎ la DNA pentru delațiuni. » (!?)

Noa, aici e aici. Uite mușchii piticului de la Groapa Glina, din capelele cimitirelor, de la capul podurilor și de prin gropile trotuarelor capitalei – uite-i !!!

Parcǎ aceastǎ gǎselnițǎ au mai spus-o și alții ! Eu ȋl rețin cu obstinențǎ pe alt pitic, pe « micul titulescu », carele nu avea ȋn coadǎ celebra formulǎ – escu – și a trebuit musai adǎugatǎ. DNA-ul este o cursǎ, un cal troian introdus de UE și US ȋn preaaleasa noastrǎ țarǎ carpatinǎ și mioriticǎ și odaie și grǎdinǎ a Maicii Domnului, de unde mȃndria ponticǎ de a fi romȃn… Iar delațiunea și pȃrȃciunea și cum i s-o mai zice, este ea o reminiscențǎ securisto-comunistǎ și de la celǎlalt US, de genul feminin, de același rang și din același trunchi și unghi și de aceeași culoare cu marele vizir și cneaz și pașǎ și bulibașǎ Sorin O – opriți-l prin orice mijloace, cu orice preț, ȋn orice circumstanțǎ puteți. Și nu numai pe el, ci toatǎ șleahta de hoți…

OPRIȚI-I PE TOȚI – PȂRȂȚI-I PE TOȚI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!