S-a stins Vadim. A fost una din ieșirile lui necontrolate cu care ne-a obișnuit ȋn anii lui de glorie deșartǎ. Cred cǎ a fost ultima ; cum

ultim a fost și el – ultim și nǎrǎvaș și nostim și necugetat ȋn multe privințe. Nu e puțin lucru sǎ-i faci pe toți sǎ se opreascǎ și sǎ ȋntoarcǎ, ori nu capul, dar sǎ ciuleascǎ urechile și sǎ o ia la fugǎ, cǎ vii tu, cǎ tropotește tribunul, cǎ se fǎrȃmǎ istoria ȋn capul tǎu, cǎ te calcǎ roata lui Horia, cǎ te ajunge brațul Țepeșului…

De aceea l-au iubit romȃnii ; cǎ mulți l-au iubit și l-au votat. Dar cei mai mulți l-au pǎrǎsit și l-au blamat… Din cauza trǎznǎilor lui, cǎ, Doamne multe mai fǎcea ! Și uite cǎ a ajuns și la ultima !

………………………………………………

Cum adicǎ ? Sǎ fii istoric și teolog și gazetar și parlamentar și prezident de fiecare datǎ neales, nici mǎcar ȋn partidul pe care l-ai creat și ȋngenuncheat și mǎtrǎsat… Si poet sǎ fii și pamfletar și arhivar – carevasǎzi’cǎ co’ntabilul pǎcatelor ȋntregului popor – și sǎ te scoli ȋn fiecare dimineațǎ, sǎ te culci searǎ de searǎ din postura de acuzator ; trei sau cinci gazete sǎ tipǎrești, 10 sa 15 potǎi sǎ crești și o cinǎ creștinǎ sǎ dǎruiești… gazetele sǎ fie de scandal și cȃinii de la hingheri și de pripas, iar creștinii dintre cei hǎmesiți și abia sloboziți de temniceri. Sǎ mai fii și antisemit și sa ȋnjuri de unguri și de jidani și de tot ce nu-i carpatin și mioritic și sovietic și bolșevic și ciripitor la secu și cȃntǎtor de osanale cǎtre Leana cea prefǎcut și nedrept adulatǎ pe cȃnd era neȋmpușcatǎ… Și filozof sǎ fii și enciclopedist și naturist și sportiv și microbist… iar pe parteneri și adversari sǎ-i faci limbrici și sǎ te nǎpustești asuprǎ-le cu jordia ȋn douǎ mȃini, gata, gata sǎ-i nenorocești, sǎ-i ȋnjuri mereu, și sǎ-i disprețuiești și ȋnvinuiești, de toate cȃte tu ‘ți ȋnchipuiești, astea nu duc, adicǎ nu aduc a fapte creștinești. Recunosc spǎșit cǎ a fost o vreme cȃnd fǎrǎ sǎ-l fericesc și nici pe atȃt sǎ-l pizmuiesc, tot visam sǎ-l domolesc. Mǎ speteam ba sǎ arondez la Vatra Romȃneascǎ o aripǎ ungureascǎ, ba sǎ ȋnciripez un partid UDMR, secția romȃneascǎ. De unde, cǎ n-am reușit, drumul pe scurtǎturǎ nicicum n-am gǎsit. Cǎ niciodatǎ n-am avut verva tribunului ; nici tupeul lui…

Poliglot și encicloped, graduat, laureat și premiat de toate marile case europene de extremiști și xenofobi, neprețuitul nostru tribun de Romȃnia Mare visǎtor și ne fǎuritor, pus pe trǎznǎi și rȃnjind a  rǎzbel, antrenȃndu-se mereu cu iertǎtori ca el, Pora, Tatoiu, Turcescu, Iliescu, Bǎsescu… și-a ȋncȃlcit ițele și cu alte alde hade și corcituri: Buruianǎ, Ciontu, Funàr Gyorgy, Jiji Be… iar ȋn cele din urmǎ s-a luat de baba cu coasa*, cǎreia, i-a aruncat cafeaua-ntre ferestre, dupǎ chipul și asemǎnarea paharului ȋn direct televizat și spre rușinea-i deșertat! Baba asta, ȋnsǎ s-a supǎrat și l-a secerat.  Așa a fost tiparul lui, viața lui, paharul lui. Așa l-a bǎut și așa l-a rǎsturnat și ȋmprǎstiat, iar acum, pe marginea mormȃntului a ajuns și ȋn « lumea Banciului » ; și poate ați asistat la « autopsierea » lui… sau, noa, cum l-a cǎsǎpit și bonțǎlit coconu’ ista ce se vrea tribun și mai nebun !

…………………………………………………….

Odihnește-te ȋn pace, tribun furibund, cǎ a venit peste tine o vreme, recunoaștem,  prea devreme, o vreme și o lume ȋn care se tace. Dar, sǎ știi dumneata cǎ spre deosebire de Banciu ǎsta care se vrea Radu-Frumos și tribun cȃt tine de furios, eu de aș putea, douǎ monumente ți-aș ’nǎlța, iar ȋn cimitir nu te-aș deranja ; te-aș lǎsa cu crucea ta, cu povara ta.

Ți-aș face, darǎ monument și chiar mausoleu cu Lenin, Stalin, Hitler și Țze-Dum și Gadafi și cu toți mujicii cȃți au fost, cȃți or mai fi…

Dar, te-aș aronda și cu Itsak Rabin și cu Pǎunescu și Ion Barbu și cu Petofi, Emin și Puskin… Și nici pentru unul nu m-aș supǎra cȃnd amicii și inamicii le vor demola.

Pȃna atunci, odihnește-te ȋn pace, suflet trudit, cǎ ȋn prea multe te-ai bǎgat și greu te-ai ostenit !!!

Nici nu mǎ mir cǎ prea devreme te-ai prǎpǎdit… Nu cred sǎ te mai  fi spovedit și pocǎit !

15 sept 2015 –Toth Badea Z de la Afumați