În data de 16.08.2007, orele 11,50, pe DJ 108D, pe raza localităţii Cristur, jud. Sălaj, S. Iildiko, de 35 ani, din Gârceiu, se deplasa neregulamentar, în calitate de pieton, pe partea dreaptă a părţii carosabile, când s-a dezechilibrat şi s-a izbit de partea dreaptă a unui autotractor marca DAF, care tracta o semiremorcă, ambele proprietatea unei firme private.
În urma impactului, femeia a fost accidentată grav.
Vă prezentăm, în continuare, cîteva aspecte privind efectele consumului de alcool şi influenţa sa asupra organismului conducătorului auto.
Consumul de alcool continuă să-şi extindă numărul de victime, ocupând, împreună cu fumatul, primul loc în topul viciilor.
Dependenţa de alcool impune o abordare pluridisciplinară a acestui fenomen.
Disponibil populaţiei sub diverse forme, alcoolul este un duşman de temut pentru omul modern, stresat de viaţa de zi cu zi şi care priveşte consumul de băuturi alcoolice ca pe o modalitate de a scăpa de problemele cotidiene.
Cercetările şi studiile efectuate au stabilit faptul că băuturile alcoolice consumate de conducătorii auto măresc riscul producerii de accidente rutiere, faţă de cei care nu au consumat alcool, astfel:
– 0,5 %o – de 2 ori
– 0,8 %o – de 4 ori
– 1,0 %o – de 7 ori
– 1,2 %o – de 9 – 12 ori
– 1,4 %o – de 13 – 20 ori
– peste 1,4%o – de 36 ori
Conform reglementărilor emise de Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici", se consideră că până la 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat (rezultat obţinut cu ajutorul etilotestului), nu apare nici un fel de alterare a vitezei de reacţie, a reflexelor sau a celorlalte funcţii psiho-motorii, iar depăşirea acestui prag, atrage după sine, răspunderea contravenţională.
Atunci când valoarea indicată de aparatul electronic este cuprinsă între 0,11 – 0,40 mg/l (inclusiv) şi subiectul testat recunoaşte abaterea comisă, acesta va fi sancţionat contravenţional, conform prevederilor art. 102, alin 3, lit. a, din OUG nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice.
În componenţa băuturilor alcoolice se găseşte, printre alte substanţe, şi alcoolul etilic, denumit şi etanol, care se exprimă în grade alcoolice. Intoxicaţia cu alcool etilic, în marea majoritate a cazurilor, se realizează prin ingerarea băuturilor alcoolice.
Întrucât etanolul este extrem de hidrosolubil, pătrunderea în organismul uman se face foarte uşor, căile de pătrundere în organism fiind următoarele:
calea respiratorie, care se întâlneşte foarte rar la conducătorii auto, alcoolul pătrunzând în plămâni, accidental, sub formă de vapori, în locurile de fabricaţie şi îmbuteliere a băuturilor alcoolice;
calea digestivă, care începe cu mucoasa bucală, este cel mai des întâlnită la conducătorii auto, în stomac absorbindu-se circa 90 – 95% din cantitatea de alcool consumată, restul absorbindu-se la nivelul duodenului şi a intestinului subţire. Absorbţia gastrică este direct proporţională cu cantitatea şi concentraţia de alcool a băuturii ingerate.
Pătruns în organism cu ajutorul sângelui şi a lichidului limfatic, alcoolul este transportat în tot organismul, direct proporţional cu conţinutul de apă al ţesuturilor şi invers proporţional cu conţinutul lor în grăsimi. Ficatul este organul care catabolizează alcoolul ingerat, aceasta făcându-se într-un ritm constant, de 0,15 grame la ‰ pe oră, alcoolul rămas nedegradat, aproximativ 5,6% din cantitatea totală absorbită, se elimină prin urină, expiraţie, care se numeşte şi halenă alcoolică, transpiraţie, salivă.
Ca orice substanţă euforizantă, la început, alcoolul oferă o stare temporară de bine, de energie şi vitalitate. Intoxicaţia acută cu alcool etilic se datorează înhibării sistemului nervos central şi evoluează în trei etape.
Etapa I
Faza de intoxicare a funcţiilor intelectuale evoluează în raport de toleranţa individuală cu valori de 0,2 – 0,4‰ până la 1 – 1,25‰. În cursul acestei etape sunt afectate treptat sobrietatea, memoria, individul devenind logoreic şi impulsiv. Timpul de latenţă a reflexelor este modificat încă de la alcoolemii mici, ceea ce explică contraindicarea consumului de băuturi alcoolice la conducătorii auto.
Etapa II
Faza medico-legală sau infractogenă se instalează de regulă la alcoolemii cuprinse între 0,80‰ şi 2,5‰. În această etapă apar diaziartriatoxia, tahipneea, transpiraţii, sughiţul, voma. Denumirea infractogenă provine de la faptul că în această fază se comit fapte antisociale (accidente de circulaţie, scandaluri, infracţiuni).
O persoană aflată la volanul unui autovehicul şi care se află într-o asemenea stare constituie un pericol real pentru siguranţa traficului rutier, motiv pentru care legiuitorul a incriminat acestă fază a intoxicaţiei ca infracţiune.
Etapa III
Faza comatoasă evoluează cu anestezie, narcoză, hipotermie, facies hipertermic, colaps, convulsii şi comă, ce poate dura 10 – 12 ore şi care poate conduce la decesul persoanei. De regulă, o persoană aflată în această stare nu mai poate conduce un autovehicul. Alcoolemiile pot avea valori cuprinse între 2‰ şi 3,5‰, dar practica a demonstrat că acestea, în unele situaţii, pot fi şi mai mari.
Băutorii înveteraţi tolerează cantităţi mari de alcool, datorită adaptării sistemului nervos central la consumul de alcool şi a unei toleranţe accentuate, urmare a creşterii ratei de epurare a etanolului din sânge.
Măsurarea cantităţii de alcool pe care a îngurgitat-o un individ se numeşte alcoolemie şi reprezintă cantitatea de alcool din sânge, exprimată în grame de alcool etilic la litrul de sânge, nivelul său fiind condiţionat de mai mulţi factori, cum ar fi: cantitatea şi concentraţia băuturii ingerate, durata ingerării, plenitudinea stomacului, starea de somn, capacitatea ficatului de etiloxidare etc.
Curba alcoolemiei prezintă trei segmente:
– segmentul ascendent care corespunde etapei de difuziune, atingând un nivel maxim la alcoolemie de aproximativ 1,5 grame la ‰;
– segmentul orizontal care corespunde ingestiei de alcool desfăşurată în paralel cu excreţia şi catabolizarea alcoolului, în raport cu cantitatea şi viteza de ingerare;
– segmentul descendent corespunde încetării absorbţiei de alcool şi dezintoxicării organismului.
Pentru a exemplifica facem precizarea că atingerea unei alcoolemii de aproximativ 0,5 grame la ‰, de către o persoană de 70 kg, este dată de consumarea a 100 ml băutură distilată, 350 ml vin sau 700 ml de bere.
Diversele studii de specialitate au demonstrat faptul că o treime din bolnavii spitalelor de psihiatrie au, pe lângă diagnosticul clinic, şi alcoolismul, ca o complicaţie a stării lor.
Consumul de alcool devenit deja obicei, poate avea o multitudine de repercursiuni pentru sănătatea individului. Cel mai afectat organ este ficatul, la nivelul căruia alcoolul este metabolizat.
Ciroza hepatică este cea mai întâlnită afecţiune cauzată de consumul de alcool. S-a constatat faptul că ciroza hepatică survine de şapte ori mai frecvent la alcoolici, decât la nealcoolici. Această boală se instalează după o lungă perioadă de consum de alcool etilic şi constă în necroza celulelor hepatice, precum şi pierderea funcţiei hepatice, parţială sau totală, care se asociază cu icter permanent sau periodic, tulburări renale şi tulburări hematologice.
Etilismul, rezultat al consumului de alcool într-o perioadă îndelungată, are drept consecinţă tulburarea funcţiei hepatice, prin creşterea cantităţii de colesterol pe care acesta o metabolizează, fiind prima etapă spre o boală mai complexă denumită generic ficat gras sau steatoză hepatică. Afecţiuni posibile: infarct miocardic, accident vascular etc..
Pancreatita cronică este de departe cea mai întâlnită afecţiune, având de cele mai multe ori ca finalitate, moartea. Datorită bogăţiei alcoolului în zaharuri, consumul de băuturi alcoolice epuizează funcţia pancreatică.
Printre bolile determinate de consumul excesiv de alcool se mai numără: hepatita toxică, diabetul zaharat, coma alcoolică, ulcerul gastric, disfuncţiile cerebrale şi distrugerea celulelor nervoase.
În ceea ce priveşte aspectul psihic al consumului îndelungat de alcool se poate afirma că acesta este extrem de periculos, deoarece subiectul nu îşi pune doar propria viaţă în pericol, ci şi vieţile altora, ceea ce devine o problemă a întregii societăţi.
Tulburările psihice determinate de alcoolism pot produce subiectului modificări de personalitate sau stări de nebunie temporară, în special în perioadele de sevraj. Dependenţa organismului de alcool la aceste persoane, impune de multe ori, internarea lor din cauza pericolului pe care îl reprezintă pentru sine şi pentru ceilalţi.
Consumul regulat a mai mult de 3 – 4 unităţi pe zi de către bărbaţi şi a mai mult de 2 – 3 unităţi pe zi de către femei pune în pericol starea de sănătate a persoanei şi duce la instalarea toleranţei şi posibil a dependenţei. Astfel, o unitate este similară cu:
– jumătate de pahar cu bere obişnuită sau vin;
– un sfert de pahar cu bere tare sau vin;
– un pahar mic de vin, sherry sau vermut;
– o măsură de 25 ml de coniac, whisky, lichior sau votcă;
Luând în considerare toate aceste aspecte, ne este foarte uşor să realizăm pericolul la care ne expunem, consumând alcool în exces.