Boboteaza ultima zi a ciclului sarbatorilor de iarna

Pastorală la naşterea Domnului
20 decembrie 2009
Caiete Silvane
A aparut editia on-line a nr. 60/ian. 2010 al revistei Caiete Silvane
15 ianuarie 2010

Boboteaza ultima zi a ciclului sarbatorilor de iarna

Botezul Domnului (Epifania sau Boboteaza) încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă. De la celţi, vechii greci şi primii creştini ni s-au păstrat obiceiuri care au în centru fetele de măritat şi femeile.Stropirea cu apă sfinţită sau mănunchiul de busuic de sub pernă sunt tradiţii creştineştipastrate peste veacuri.

 

 

Ele se împletesc cu descântecele de înlăturare a farmecelor sau superstiţii specifice sărbătorii, care datează din perioada precreştină.

Ultima zi a ciclului sarbatorilor de iarna, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor zilelor de renovare ale anului, inclusiv ospetele si manifestarile orgiastice. Petrecerea zgomotoasa a femeilor casatorite organizata in ziua si noaptea de Santion (7 ianuarie, a doua zi dupa Boboteaza) care pastreaza amintirea manifestarilor specifice cultului zeului Dionisios este numita, in judetele din sud-estul Romaniei (Buzau, Vrancea, Braila, Tulcea si Constanta), Ziua Femeilor, Iordanitul sau Tontoroiul Femeilor. Nevestele se adunau in cete de 10-30 de persoane la o gazda. Aduceau cu ele alimente (oua, faina, carne) si, bineinteles, bautura. 

Dupa ce mancau si beau din belsug spunand ca se iordanesc (sinonim pentru betie), cantaujucau, chiuiau, ieseau pe drum unde insfacau barbatii iesiti intamplator in calea lor, ii ridicau si ii duceau cu forta la rau sau la lac sub amenintarea ca-i arunca in apa.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”. Poporul nostru a pastrat multe traditii frumoase in legatura cu aceasta zi. De exemplu, in localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

In toate bisericile, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care boteaza apele, oamenii, animalele si casele.

la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *