Picurăm puţină esenţă din bogăţia naturii, pe corpurile noastre atunci când dorim să ne simţim mai atractivi, sau în ritualul nostru de frumuseţe. Mirosul de parfum ne fascinează aşa cum a fascinat dintotdeauna omenirea prin esenţa lui, în special partea feminină, fiind considerată această ‚, poţiune magică’’, un lux necesar apreciat şi căutat încă din Antichitate. Etimologic vorbind cuvântul parfum, vine din limba latină de la ’’per fumum ’’ şi înseamnă ’’ prin fum ’’, însă arta de a fabrica parfumul le aparţine egiptenilor. Tămâia este considerată primul parfum, fiind descoperită de mesopotamieni, acum 4000 de ani în urmă. De asemenea şi în Noul Testament găsim referiri la parfum, prin darurile pe care magii le-au adus pruncului Iisus: smirnă şi tămâie. În perioada Antichităţii, parfumierii erau consideraţi ca deţinători ai tainelor zeilor, iar apoi în Evul Mediu ca alchimişti şi magi. Confecţionarea recipientelor pentru a păstra parfumul era o adevărată artă, fiind folosite materiale ca: abanosul, porţelanul, sticla. Tradiţia parfumului a fost preluată de greci de la egipteni, iar floarea preferată era crinul, şi apoi parfumatul şi romanticul trandafir. Celebrele băi romane au rămas în istorie, deoarece în ele erau puse uleiuri volatile şi esenţe florale. Apariţia parfumului lichid, dar diferit de cel pe care îl avem noi astăzi , se datorează tot grecilor. Se spune că după invazia regelui Alexandru cel Mare, în secolul III î.Hr. ,în Grecia s-a extins practica folosirii parfumului. Theophrastus din Atena a studiat plantele şi uleiurile volatile ale acestora, şi conexiunea dintre percepţia mirosului şi gust. Indienii au preluat şi ei, această artă folosind tot tămâia. Se spune că primul lor chimist ar fi fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Parfumul este preparat şi în Europa de Vest încă din 1221, iar în Italia în perioada Renaşterii luând apoi drumul Franţei. Catherine de’ Medici ar fi avut un parfumier personal, care avea laboratorul legat printr-un pasaj secret de apartamentul ei, ca nici o formulă să nu fie furată. Între secolele XVI şi XVII parfumurile se foloseau numai în cercurile bogaţilor pentru a combate mirosurile corporale, datorită băilor neregulate. În Germania frizerul italian Giovanni Paolo Feminis este creatorul apei de colonie. Iată câtă istorie a parcurs minunatul parfum!