În fiecare an, pe 6 ianuarie se sărbătoreşte Botezul Domnului sau Boboteaza. În această zi, preoţii sfinţesc apele. Boboteaza, împreună cu ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă, iar în unele zone ale ţării,

oamenii colindă. În această zi se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul şi se fac prorociri despre noul an.
In tradiția populară românească, Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele râului. Acum se colinda, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite [necesită citare]. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgane, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curațire și de îndepartare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

În ziua de 6 ianuarie, în biserici se face slujba de sfinţire a agheasmei mari, iar apoi credincioşii care participă la slujbă sunt stropiţi cu ea.

În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi pun busuioc sub pernă. Cele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an, spun bătrânii.

Tradiţia spune că, dacă plouă în ziua de 6 ianuarie, iarna va fi una lungă, iar dacă este frumos afară se spune că vom avea parte de o vară frumoasă. Dacă bate crivăţul, roadele vor fi bogate, iar dacă pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă va fi belşug şi sănătate. De Bobotează nu se spală rufele. Şi tot în această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.