Privind poziţia Consiliului Superior al Magistraturii faţă de decizia Senatului Romaniei de  respingere a proiectului de lege referitor la promovarea practicii unitare

Consiliul Superior al Magistraturii, în colaborare cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi experţi străini, au elaborat, în cadrul Proiectului de înfrăţire instituţională PHARE RO/2007 – IB/JH/01 „Unificarea jurisprudenţei instanţelor şi parchetelor din România”, proiectul Legii privind Promovarea Practicii Unitare la Nivelul Instanţelor Judiciare.

Proiectul a fost demarat în anul 2009 iar, în anul 2010, a fost sesizat Ministerul Justiţiei pentru iniţierea procedurii specifice.

Consiliul Superior al Magistraturii a considerat că proiectul acestei legi, prin noutatea reglementării şi prin modificările propuse Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală, dă consistenţă dispoziţiilor art.126 alin. (3) din Constituţia României, republicată, care prevăd că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către întregul sistem judiciar şi oferă mecanismele procedurale eficiente care permit Înaltei Curţi să îndeplinească această sarcină, atât atunci când cauzele sunt judecate de către aceasta, cât şi atunci când ele sunt judecate în ultimă instanţă de către curţi de apel sau tribunale.

Aceste considerente au fost susţinute şi de condiţionalităţile impuse prin rapoartele de monitorizare ale MCV .

Ministerul Justiţiei a considerat prematură şi a refuzat  promovarea acestui proiect de lege pe considerentul principal că, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, problemele de jurisprudenţă neunitară invocate de instanţe sunt, de fapt, cu mici excepţii, consecinţa interpretării şi aplicării greşite a unor norme, şi nu probleme de drept de natură să determine pronunţarea unor hotărâri diferite în aceeaşi materie. Alte considerente s-au referit la faptul că  „proiectul este sustenabil în ţările în care pregătirea profesională a magistraţilor este consolidată, şi nu ridică problemele de precaritate dezvăluite în cadrul întâlnirilor organizate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, precum şi la argumente privind independenţa judecătorului, ce poate veni în contradicţie cu hotărârile de unificare care vor „forţa” unificarea practicii, „calitatea” acestei hotărâri, ce poate fi „cu uşurinţă contestată”, precum şi dimensiunea resurselor umane existente la nivelul instanţelor judecătoreşti.

În paralel, însă, Asociaţia Magistraţilor din România a sesizat Camera Deputaţilor cu o variantă a proiectului de lege, susţinută prin semnături de un grup de deputaţi din tot spectrul politic,  fiind astfel înregistrat la Camera Deputaţilor ca propunere legislativă.

La data de 7 septembrie 2010 Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a Parlamentului României a trimis Consiliului Superior al Magistraturii, spre avizare, „propunerea legislativă privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, a Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală”.

Propunerea legislativă a fost aprobată tacit de Camera Deputaţilor, ulterior fiind transmisă şi aflându-se  în lucru la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, încă din luna noiembrie 2010.

La data de 31 octombrie 2011, Senatul României a respins proiectul de lege, exprimând o voinţă politică aflată, evident, în contradicţie cu eforturile depuse de sistemul judiciar în vederea unei reale reforme a justiţiei din România. Refuzul Senatului de a retrimite acest proiect de lege  Comisiei juridice face, pe viitor, superfluă orice referire a clasei politice la lipsa practicii unitare a instanţelor judiciare.

CSM apreciază ca fiind  dificil de acceptat şi de înţeles o astfel de lipsă de convergenţă şi polarizare diferită a puterii legislative în raport cu interesele justiţiei şi recomandărilor MCV.

Această atitudine  poate fi interpretată ca ostilă sau, şi mai rău, indiferentă faţă de nevoile şi problemele actuale ale justiţiei române, faţă de eforturile unui sistem menit să asigure continuitatea şi stabilitatea statului de drept şi – nu în ultimul rând – faţă de un mecanism solicitat de Uniunea Europeană, al cărei Membru este şi statul român.

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

BIROUL DE INFORMARE PUBLICĂ ŞI RELAŢII CU MASS MEDIA