„ Herodot, de numele muzelor inspirat, despre vechile istorii ne-a învățat, că nimic din trecutul îndepărtat nu trebuie uitat…” – din cartea de versuri „O mie și una de poeme”

Astăzi 24 februarie 2022, Președintele rus Vadimir Putin a atacat, printr-o invazie armată, un stat suveran, independent. Sub ochii noștri se desfășoară un război de agresiune, declanșat total nejustificat, în baza unor acuze căutate și în final imaginate. Întrebarea este: Oare se va opri aici?
Putem înțelege ca un conducător să dorească pacea poporului său, să creadă în binele păcii și să lupte pentru ea, să conducă în așa mod încât să îmbunătățească viața oamenilor din țara sa, poporul să simtă că îi este mai bine față de trecut, dar nicidecum să vrei război, pentru că ți-a intrat în cap o idee că ești prea-puternic și poți schimba lumea după bunul tău plac, că vrei să devii asemenea țarului Petru cel Mare, care, se pare că a lăsat și un testament în acest sens. Nu s-a dovedit dacă este real sau ficțiune, dar cineva totuși la conceput la o vreme. Sau, comunismul este atât de puternic înrădăcinat, încât a găsit momentul și puterea unui om care să-l readucă sub altă formă, denumire?
Istoria ne semnalează și alți conducători pe care puterea dobândită i-a transformat în de-a dreptul bolnavi psihici, cu obsesii de preamărire și care nu au renunțat la ideile lor, chinuind propriul popor cerându-i sacrificii și creându-i condiții de viață chinuitoare, în speranța unei compensații prin furt de pământuri, extinderi de granițe, dar și înfometând alte popoare forțate să lupte, să reziste să-și apere țara cotropită și în final să se predea. Istoria s-a scris, dar se vede că lumea nu a învățat mai nimic din cele petrecute, de multe ori a închis ochii și a continuat să repete greșelile trecutului.
„Nu este suficient să vorbești despre pace. Trebuie să crezi în ea. Și nu este suficient să crezi în ea, trebuie să muncești pentru ea”, spunea Eleanor Roosevelt, prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, soția Președintelui Franklin Delano Roosvelt, diplomată și activistă pentru drepturile omului, una dintre femeile cele mai influente ale secoluui al XX-lea. Fiindcă, uneori este mai greu să dobândești pacea și mai ușor este să intri într-un război.
Pacea se definește, atât în plan colectiv, cât și în plan individual, prin starea de liniște, o stare lipsită de conflicte între oameni, atât în familie, cât și în întreaga societate, pe întregul glob pământesc. În mitologia greacă Eirene (Irina) era zeița care personifica pacea, având echivalentul Pax în romană. Simbolul porumbelului cu ramura de măslin era tot simbolul Păcii, deoarece (să ne amintim) porumbelul a ales casca zeului războiului, s-a cuibărit în ea, împiedicând astfel acțiunea zeului.
Atât în viața individuală și familială, cât și în cea socială, în istoria omenirii și în istoria naturală, perioadele de pace alternează cu cele conflictuale. Am mai spus cândva că, în natura omului găsim trei cauze principale de conflict: concurența, neîncrederea, gloria. Prima este pentru câștig, a doua pentru siguranță și a treia pentru reputație și putere. Viața omului are și partea ei urâtă, brutală, și care dă naștere stresului, scurtează viețile, precum boala – Covid 19, de noi experimentată.
Dar, sunt situații și situații. Adică, mai sunt și momente în care trebuie să încurajezi lupta. De exemplu, Regina Maria, soția regelui Ferdinant al României în timpul primului război mondial, în 1917 scria în „Jurnal de Război”: „O, Doamne, de aș fi bărbat, cu drepturile unui bărbat și cu spiritul de bărbat pe care îl am în trupul meu de femeie, i-aș înflăcăra, i-aș îndemna la o rezistență disperată, glorioasă, orice-ar fi!” „Orice, numai nu o pace dezonorantă…”
În cazul de față, s-au încercat dialogurile, s-a încercat pe căi diplomatice a se obține pacea, liniștea dorită, a se păstra cât de cât situația anterioară, căreia i se puteau aduce niște rectificări, dar nimic din toate acestea nu a funcționat. Președintele Franței a exprimat foarte bine când a spus că în dialogul avut cu Președintele Putin, și-a dat seama că nu mai este cel pe care l-a cunoscut cu ani în urmă. A devenit dintr-o dată genial? Poate geniul răului! Cum poate fi explicată această transformare decât ca un dezechilibru psihic? Căci utilizarea forței și dorința fraudei devin preocupările, obsesiile principale, făcute cu patimă de cei dezechilibrați.
Războiul poate fi un conflict militar sau de altă natură, scurt sau de durată, între doi oameni, două familii, două sau mai multe grupuri, partide, categorii sociale sau state, conflicte care urmăresc realizarea unor interese de natură diferită. Când starea omului este cea de război – conflict declarat, fiecare parte, din acel moment este condusă de rațiunea sa proprie și nu există nimic de care să nu se folosească, din ce le este de ajutor pentru susținerea poziției lor. Într-o asemenea stare fiecare are dreptul la argumente și va argumenta după înzestrarea sa intelectuală sau în lipsa ei, și după interesul fiecăruia. S-a încercat această etapă, dar totul s-a blocat din cauza încăpățânării părții bolnave de glorie.
Divinitatea l-a pus pe om aici pe pământ să trăiască în ordine, și nu să creeze haosul. Degeaba sărută „actorul principal” icoanele, totul la el este farsă, ipocrizie, calcul meschin în ideea de a cuceri mințile oamenilor, și chiar a prelaților. Nici o acțiune a lui, din câte cunoaștem, nu a fost umană, ci răzbunătoare, diavolească. Degeaba se lasă filmat apăsând jalnic clapele pianului sau cântând în fața microfonului, sau practicând sportul vrând să-și arate multiplele talente, abilități, fiindcă tot ce face este calculat, pentru a-și masca spiritul răului.
Este o regulă generală a rațiunii că orice om trebuie să caute pacea atâta timp cât are speranța de a o obține. Și această speranță este bijuteria minții. „Pacea e capodopera rațiunii”, spunea Joseph Muller (1890-1967), genetician american, educator și laureat al Premiului Nobel, cel mai bine cunoscut pentru munca sa cu privire la efectele fiziologice și genetice ale radiațiilor (mutageneză), precum și pentru convingerile sale politice sincere, cel care a avertizat asupra pericolelor pe termen lung ale emanațiilor radioactive ale războiului nuclear și a testelor nucleare. Dar, există cazuri în care Pacea nu poate fi obținută și pentru ca haosul distrugător să nu planeze, omul va fi nevoit să caute să folosească toate avantajele războiului. Din acest motiv, bazat pe dragostea de țară, ucrainenii nu cedează și luptă cu toate forțele lor împotriva armatei rusești, pregătită demult pentru această acțiune de invadare și cucerire a Ucrainei. A trebuit să fie pregătită și pentru că știau cu cine au de-a face, au cunoscut dârzenia poporului ucrainian și știau că nu va îngenunchea, în doi timpi și trei mișcări, cum a îngenunchiat celălalt stat vecin.
S-a încercat și se încearcă în continuare să li se impună sancțiuni drastice rușilor. Foarte bine! Dar, mă întreb: Cât de frică îi este uni nebun de ce i se pregătește? El poate să spună și mi se pare că a și spus, că „îl doare în cot de toate aceste sancțiuni”. Câtă vanitate! Să vedem când o să se trezească din nebunia lor, dacă vor mai gândi la fel.
Benjamin Franklin (1706-1790), cunoscută personalitate din Statele Unite, om de știință, filozof, om politic, spunea: „Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea.” O, cât de mult s-a sperat într-o pace bună! Și, poate, niciodată nu este prea târziu?
Astăzi când totul este goana după bani și putere prin orice mijloace, unde relațiile umane sunt pervertite, valorile răsturnate, e cu adevărat greu a vorbi de moralitate, de înțelepciune, de adevăr, de înțelegere, de respect, dar nu și imposibil a nutri toate aceste calități și sentimente, și a încerca a le pune la locul binemeritat în societate. Altfel, unde vom ajunge?
S-ar putea ca sancţiunile, oricât de severe ar hotărî liderii G 7, să nu fie în deajuns. Și atunci? Să sperăm totuși că oamenii inteligenți vor găsi toate soluțiile posibile pentru a înfrâna acest demers criminal, fiindcă altfel nu poate fi numit, și care amenință pacea întregii lumi. Și mai sper ca poporul rus să aibă puterea să se opună, să nu accepte această acțiune de distrugere a unui popor vecin, cu care, totuși, are legături vechi, și pe care cred că îl stimează pentru trecutul lui, pentru calitățile morale ale lui, pentru deschideea spre celelalte popoare ale Europei.
Deocamdată știm că sunt bombardamente, iar bilanțul anunțat al primei zile de război: 57 de persoane au fost ucise și 169 rănite joi, după ce Rusia a lansat o invazie cumplită în Ucraina.

Vavila Popovici- Carolina de Nord