Cunoscut ca si "interpretul care a dus muzica romaneasca in mileniul III", Gica Petrescu este unul dintre putinii artisti care au reusit inregistreze pe diverse suporturi muzicale, cum ar fi: discurile de ebonita, de vinil, casetel audio si CD-urile.

     Maestrul muzicii de petrecere a vazut lumina zilei la data de 2 aprilie 1915, in Bucuresti,inclinatia sa spre muzica fiind sesizata de catre cunoscuti inca din timpul scolii, prin participarea acestuia la diverese baluri organizate pentru liceeni. De-a lungul vastei sale cariere (de aproximativ 73 de ani) marele artist a compus si a candtat peste 1.500 de piese, multe dintre ele devenind slagare, reluate si azi de mari interpreti de muzica de petrecere. Gica Petrescu a candtat live pana la varsta de 91 de ani. Cu ocazia implinirii varstei de 88 de ani, Matusalemul muzicii lautaresti a fost decorat de catre presedintele Romaniei din acea perioada – Ion Iliescu – cu Ordinul national Steaua Romaniei in grad de Cavaler, pentru indelungata si prodigioasa cariera artistica pusa in slujba cantecului romanesc, prin care a incântat sufletele a numeroase generatii.
     Artistul care a realizat aproape un secol de muzica s-a stins din viata la 18 iunie 2006, cu cateva ore inainte de gala "Premiile muzicale Radio Romania Actualitati", in cadrul acreia urma sa primeasca un premiu special: "Cantecul e viata mea". Artistul insa nu a ami apucat sa se bucure de acesta, incetand din viata singur, la locuinta sa din capitala, la orele diminetii. Sute de oameni l-au condus pe ultimul drum pentru a-i aduce un omagiu celui care a fredonat vestite piese ca: "Asta seara nimeni sa nu doarma", "As vrea anii tineretii","Casuta noastra", "Canta-mi lautare!",  "Cel mai frumos tango din lume",  "De ce e viata sucita", "Dragi prieteni, sus paharul", "Dragoste, batu-te-ar vina", "Du-ma acasa, mai tramvai", "Fetitele din Bucuresti", "La crasma din Ferentari", "Ionel, Ionelule", "Sanie cu zurgalai", "Sus paharul", "Uite asa as vrea sa mor".