Nici nu a inceput bine luna februarie si deja vitrinele magazinelor au început sa ne “bombardeze” cu oferte inconjurate de inimioare care sa atraga clientela. De la 1 pana in 14 februarie este “momentul crtitic”, de maxima incordare pentru toti producatorii de jucarii de plus, felicitari etc. 

[…] 

       De ce? Doar se apropie Valentine’s Day!!! Şi ce facem?! Ne rasucim creierul ca sa gasim cea mai dragalasa inimioara roşie de plua pe care să scrie mare “I love you!”, cautam felicitări cu inimioare roz, animaluţe si îngeraşi, pe care scrie – in general – “I love you!” sau “Je t’aime!” sau “Te amo!” sau traducerea lui “Te iubesc” in multe alte limbi… mai puţin in romana… oare de ce? Ne e rusine sa spunem “Te iubesc!” pe limba noastra? Sau deja ne-am globalizat atat de mult incat nu mai avem nici un “feeling” atunci cand auzim de la “mi amor” un sincer “Te iubesc”?          
        Trebuie sa recunoastem ca aceasta sarbatoare isi are “beneficiile” sale, de altfel ca orice alt lucru, care are atat parti bune cat si parti… mai puţin bune (ar fi urat sa le numesc rele). Unul ar fi acela ca reuneşte sub pretextul sau o intreaga comunitate globala deoarece de cativa ani aproximativ toate statele lumii au adoptat aceasta sarbatoare a dragostei, printre acestea numarandu-se si plaiurile noastre mioritice. Nu-i vorba ca am fi fost vitregiţi pana acum de sarbatori ale dragostei – se stie foarte bine faptul ca in cultura nationala se sarbatoreau de ceva timp Dragobetele – insa mai nou, se pare ca ceea ce e traditional este invechit – dar cum intotdeauna am fost un popor “deschis spre nou” am acceptat sa primim “cultura” la kilogram fara sa privim putin mai in profunzime aspectele pe care aceasta sarbatoare doreste sa le afiseze. In speranta ca unii dintre voi vor fii curiosi sa privească putin in spatele paravanului cladit de tonele de diminutive, dulcegarii roz si cu inimioare care au “înabusit”  Sarbatoarea Universala a Dragostei, va prezentam cateva legende despre Ziua Indragostitilor…   …se spune ca in Roma Antica, la 14 februarie era comemorata zeita Junona, sotia marelui zeu Jupiter, aceasta fiind considerata protectoarea femeilor si a casniciilor. O zi mai tarziu incepea unul dintre cele mai importante festivale din Roma – Festivalul Lupercaliilor – in cadrul caruia barbatii trageau la sorti numele unor fete tinere alaturi de care isi petreceau apoi ziua, distrandu-se si sarbatorind impreuna.     …de-a lungul anilor, desi sarbatoarea isi pastrase in mare parte conotatiile, papa Gelasius a propus o “crestinizare” a sarbatorii deoarece o considera prilejuitoare de patimi si desfrau. Bineinteles ca ideea Papei nu a fost acceptata, ca urmare sarbatoarea s-a desfasurat in afara canoanelor Bisericii.    ….o alta legenda spune ca, prin timpul prigonirilor crestine, imparatul Claudiu al II-lea ar fi interzis casatoriile deoarece voia să faca o armata de elita si avea nevoie de soldati fara angajamente. Insa traia in acele timpuri un calugar – pe nume Valentin – foarte daruit credintei, care isi pusese viata in slujba semenilor. Acesta ar fi oficiat casatorii in secret si pentru acest motiv, pentru ca fusese un protector al iubirii, a fost arestat si executat, trupul sau fiind ingropat in secret si regasit apoi, in mod miraculos la data de 14 februarie.   …despre acest preot s-a spus si ca, aflandu-se in inchisoare s-ar fi indragostit de fiica unui temnicer, motiv care i-a grabit sentinta la moarte. Ultimele sale cuvinte inainte sa moara se crede ca ar fi fost adresate iubitei sale, careia ii adresase un ravas: “De la al tau Valentin”. 

  …pana in zilele noastre sarbatoarea a primit multe alte conotatii insa acestea par a fi cele mai veritabile legende ale Valentine’s Day.
          Fiindca nu as vrea sa inchei intr-un mod meschin sau sarcastic – asa cum poate ati considerat incipitul – vreau sa urez tuturor celor care au citit acest articol (si nu numai), celor care acceseaza site-ul www.zalautv.ro (si nu numai) si tuturor celor care au simtit fiorii iubirii macar pentru cateva clipe in viata un sicer “Happy Valentine’s Day!” (asta pentru a fi in ton cu sarbatoarea) si – in dulcele grai romanesc – “Iubiti-va sincer!”