Cu nespusă părere de rău, suntem nevoiţi să acceptăm (în urma comunicatului dat de  Episcopia Sălaj împotriva

protestelor enoriaşilor) că reprezentanţii Bisericii Ortodoxe  Române din judeţul nostru nu doresc decât manipularea credincioşilor pe care-i păstoreşte,  învelind aplicarea legilor din Regulamentul de procedură al instanţelor de judecată.

Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe  Române într-un neadevăr grosolan. Pentru că noi, credincioşii, suntem hotărâţi să nu-i lăsăm  să ne ia pe nedrept părintele duhovnic, reacţionăm pentru a semnala aceste minciuni care nu  au alt rol decât de a acoperi interesele din culisele ale Episcopiei Sălaj.

Vrem să spunem că pe noi nu ne interesează câtuşi de puţin aceste interese, ci  mântuirea noastră: ţinta pe care ne-a indicat-o mereu părintele nostru Coste!

Dorim respectarea legilor în Biserică, numai că faptele invocate, pentru aplicarea  sancţiunii faţă de părintele Coste, sunt inexistente. Comunicatul din partea Episcopiei este  meşteşugit formulat, numai că ipoteza de la care porneşte este greşită, prin urmare, nu merită  osteneala ca cineva să-l mai citească. Fapta, „nelegiuirea” invocată nu există şi deci, toată  demonstraţia Episcopiei Sălaj se prăbuşeşte ca într-un neputincios joc de domino. Ca să fim  mai exacţi: părintele Coste este învinuit că ar fi facilitat la înmormântarea mamei sale  prezenţa unui alt preot, neagreat de Episcopia Sălaj. Aceasta este fapta ce impune sancţiunea,  în viziunea Preasfinţiei Sale Petroniu. Adevărul însă – cum ştim cu toţii – nu este acesta, ci  altul:

1. Părintele Coste a participat la înmormântarea mamei sale în calitate de fiu, şi nu de  preot;

2. Părintele Coste nu a invitat nici măcar un singur preot la tristul eveniment, prin  urmare, nu a ştiut până în momentul începerii slujbei din ce preoţi va fi alcătuit  soborul ce va oficia slujba înmormântării;

3. Părintele Coste nu s-a implicat absolut deloc în alcătuirea soborului respectiv;

4. Părintele Coste nu a fost gazda săvârşirii slujbei de înmormântare, slujbă desfăşurată  în localitatea Bădăcin, şi nu în Zalău;

5. Rolul părintelui Coste de „curea de transmisie” între Episcopie şi preotul neagreat (rol  exercitat în urmă cu ceva timp, aşa cum reiese din Punctul de vedere al Episcopiei  Sălaj faţă de părintele Ioan Coste) este de neimaginat într-o instituţie care ar trebui să  funcţioneze cu documente oficiale, şi nu cu intimidări transmise prin intermediul unui  umil slujitor. Se ridică întrebarea: se putea opune părintele Coste dorinţei unui vechi  coleg pe care-l cunoaşte de 20 de ani şi care a dorit să participe la înmormântare, nu  pentru a sfida, aşa cum s-a spus, ci pentru a alina durerea fiului ce şi-a pierdut mama?

Căci iarăşi spunem: calitatea în care părintele Coste se afla acolo era cea de fiu, nu de  preot, nu de gazdă a evenimentului.

6. Mai degrabă, considerăm că mai-marii în grad ai părintelui Coste, prezenţi şi domniile  lor la înmormântare – funcţionarul Episcopiei, Protopopul de Şimleu şi cel de  Zalău, respectiv, preotul paroh – ar fi fost mai în măsură, dacă nu chiar obligaţi să  oprească „nelegiuirea”. Rânduiala bisericească prevede că aceştia trebuie să decidă  alcătuirea soborului. Părintele Coste, cel mult, ar fi putut să le adreseze o rugăminte  colegială să nu-l primească pe preotul declarat persoana non-grata (si această  raportare a Episcopiei la un alt preot ortodox ne apare ca un abuz! A interzice cuiva să   slujească în Sălaj înseamnă a refuza să aibă comuniune cu acel preot!), în nici un caz  nu ar fi putut să decidă domnia sa alcătuirea acelui sobor.

Prin urmare, Episcopia Sălaj aplică o pedeapsă (care nicidecum nu este de mijloc, aşa  cum vrea să ne manipuleze Punctul de vedere…, căci în Regulamentul invocat, aceasta  figurează la litera f)., adică ultima de la Pedepse vremelnice) pentru o faptă inexistentă.

Dar ceea ce este şi mai rău este că Episcopia cunoaşte cele de mai sus – însuşi  părintele Coste i le-a adus la cunoştinţă, atât verbal, cât şi scris – dar le învăluieşte într-un  neadevăr grosolan.  Şi încă: nu suntem „un grup de credincioşi” (este altă minciună!), ci aproape toţi  credincioşii de la Sfântul Ştefan: duminică aceasta, Sfânta Liturghie s-a oficiat cu biserica  goală. „Grupul de credincioşi” era afară, în semn de protest. În faţa cui au adus preoţii  slujitori Sfântul Potir cu jertfa Mântuitorului?

Suntem hotărâţi, noi, sufletul Bisericii, să procedăm la fel: nu vom mai intra în Sfânta  Biserică până nu ne aduc părintele duhovnic înapoi! Cu document oficial, scris, cu  semnătură şi tot ce trebuie…  Cine credeţi, Preasfinţiile Voastre, că e prost să facă cale-ntoarsă în momentul în care  se află pe drumul deschis spre mântuire?  Priviţi icoana Răstignirii şi chibzuiţi! Aţi făcut o nedreptate. Reveniţi cu decizia  înţeleaptă: lăsaţi-ne părintele duhovnic! Este nevinovat! Biserica va rămâne goală!

Biserica ortodoxă îşi pierde credincioşii! Asta urmăriţi? Atât dorim: o decizie scrisă  (pentru că nu mai credem în vorbe amăgitoare) prin care părintele Coste să rămână pentru  a sluji la Biserica Sfântul Ştefan din Zalău. Daţi această decizie scrisă acum şi nu aşteptaţi  să iasă din concediul medical! Sufletele noastre tremură la gândul că în acel moment ne veţi mazili Părintele copiilor noştri şi ne veţi pune pur şi simplu în faţa faptului împlinit,  invocând aceleaşi penibile cuvinte: sfidare, anarhie etc., etc.

Dorim să vedem că aţi depăşit starea confuză în care vă aflaţi şi biserica noastră  ortodoxă va fi iarăşi plină! Sau poate că nu asta v-ar bucura?

Mihaela Opre, în numele  credincioşilor de la parohia Sfântul Ştefan din Zalău