Întâmplarea petrecută ca Tăiere a Capului Sfântului Ioan Botezătorul ne determină să  ne adresăm Preasfinţiei Voastre în

speranţa că ne veţi asculta rugămintea, nouă, creştinilor  ortodocşi din parohia Sfântul Ştefan din Zalău şi că nu veţi permite ca toiagul de păstor să se  transforme, în mâinile Preasfinţiei Voastre, într-un stigmat pentru parohia noastră.

Duminica trecută, după sfânta şi dumnezeiasca liturghie, părintele nostru, Ioan Coste,  a primit o decizie oficială prin care l-aţi înştiinţat că a fost sancţionat prin mutarea  disciplinară la o altă parohie. Motivul acestei sancţionări – prezenţa la înmormântarea mamei  domniei sale a unui preot neagreat de Episcopia Sălaj. Părintele nostru Coste tocmai ne  vorbise la acea predică de prezenţa lui Iisus în viaţa noastră: ne spunea că Hristos trece  mereu, cu obstinaţie, pe lângă fiecare dintre noi şi că trebuie doar ca noi să-I simţim şi să-I  acceptăm prezenţa. În acel moment al predicii, ca şi în atâtea altele (multe, foarte multe!) –  când ne-a botezat copiii, când ne-a sfinţit casele, în timpul proiectelor iniţiate cu tinerii şi  copiii din parohie, când ne-a spovedit şi ne-a împărtăşit cu trupul şi sângele Mântuitorului –chiar L-am simţit cu toţii pe Iisus lângă noi: cu chipul său bun, cu Persoana Sa luminoasă, cu  harul infinit al jertfei Sale… Părintele Coste are într-adevăr acest dar: ne face conştientă  tuturor existenţa lui Dumnezeu, prezenţa Mântuitorului şi a harului Sfântului Duh, lucrător în  fiecare din noi.

Cu sancţiune răsplăteşte Biserica Ortodoxă Română un astfel de slujitor? De ce devine  mormântul mamei domniei sale o tipsie pregătită pentru „Capul Tăiat”? Un alt preot (care nu  se află în graţiile Episcopiei Sălaj) a dorit să aline durerea fiului care şi-a pierdut mama. Şi a  dorit să fie acolo: lângă părintele Coste, printre alţi colegi… şi printre enoriaşi… V-aţi gândit  şi Preasfinţia Voastră că aţi putea alina durerea fiului. Şi aţi decis: capul părintelui Ioan Coste  se va tăia, iar mormântul mamei va fi tipsia!

Noi, credincioşii din parohia Sfântul Ştefan, vă aducem la cunoştinţă că suntem foarte  nemulţumiţi de decizia pe care Preasfinţia Voastră a luat-o în privinţa părintelui Coste, în  baza Regulamentului de procedură al instanţelor de judecată. Regulamentul de procedură  al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, Cap I, art. 2, A –  Abateri şi delicte disciplinare: „Sunt considerate abateri disciplinare şi sancţionate ca atare:

[…] d) Săvârşirea celor sfinte într-o altă parohie sau biserică, fără aprobarea Chiriarhului  sau fără consimţământul preotului locului.” În baza acestei legi, Preasfinţia Voastră a aplicat  părintelui Coste Ioan pedeapsa prevăzută în art. 4,  litera f), din acelaşi capitol – Pedepse  şi aplicarea lor, din Regulamentul sus-menţionat: „Chiriarhul şi instanţa de judecată  bisericească aplică persoanelor supuse judecăţii, după gravitatea cazului, în conformitate cu  dispoziţiile canonice ale prezentului Regulament, următoarele pedepse:

a). Avertismentul sau dojana bisericească;

b) Pierderea o ficiului de paroh pe timp limitat sau definitiv, când era preot coslujitor;

c) Oprirea de la a săvârşi anumite lucrări sfinte;

d) Oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe un anumit timp;

e) Canonisirea la sfintele mânăstiri sau la catedrala episcopală, până la o lună de  fiecare dată, cu obligaţia de a lua parte activă la toate actele religioase.

f) Transferarea.”

Vă solicităm răspunsul la următoarele:

1. De ce este considerat vinovat Părintele Coste Ioan, dacă, la slujba de înmormântare  a mamei, domnia sa a participat în calitate de fiu, şi nu de preot paroh? Mai mult,  cu ce este mai vinovat Părintele Coste decât alte feţe bisericeşti, aflate şi domniile  lor la tristul eveniment, acceptând în egală măsură prezenţa preotului neagreat, în  condiţiile în care pe de-o parte, nu trăiau durerea pierderii propriei mame în acel  moment (şi, deci, erau mai lucizi decât părintele Coste), iar, pe de altă parte, prin  gradul bisericesc mai mare pe care îl deţin faţă de părintele Coste, ar fi fost în  măsură sau chiar obligaţi să oprească „nelegiuirea”?

2. Cum este posibil să aplicaţi o pedeapsă atât de drastică pentru o abatere  disciplinară (inexistentă – în opinia noastră), ignorând pur şi simplu paşii de urmat  în aplicarea pedepselor, prin aplicarea pedepsei de la litera f).?

Aşteptăm un răspuns favorabil din partea Preasfinţiei Voastre, sperând să chibzuiţi  mai mult şi ne adresăm, în egală măsură, mai marilor Bisericii Ortodoxe Române să intervină   pentru a opri nedreptatea, pentru ca oamenii de rând să nu-şi piardă încrederea în sfânta  Biserică. Orice nedreptate a istoriei îngroaşă rândurile răstigniţilor minori, dar atunci când  Biserica determină sau ia parte la acest lucru… Să nu-l transformăm pe Hristos într-un  exponat într-o vitrină: aţi plătit bilet, puteţi să vă uitaţi!….

Noi vă scriem pentru a vă aminti că Iisus Hristos a fost acolo când Mâna Preasfinţiei  Sale Petroniu, reprezentant de seamă al Bisericii Ortodoxe Române, a semnat acea decizie şi  că încă mai este acolo când citiţi cu toţii aceste rânduri.

Îl rugăm să vă lumineze mintea şi sufletul ca să nu ne luaţi părintele duhovnic! Luaţi  aminte la biserica de suflete, nu numai la cea de zid pentru care vă daţi atâta osteneală!

Nu transformaţi mormântul mamei în tipsie pentru capul (fiului) lui Ioan (Coste)!

Ar fi o nedreptate!… Preasfinţiile Voastre, dacă credeţi cu adevărat în jertfa lui Hristos,  vă rugăm, nu-L răstigniţi din nou!

Mirel şi Mihaela Opre